FLOARE PETROV

mă spovedesc sub solar patrafir mă mângâie cu milă lumina divină îmi cresc aripi diafane de zefir soarele îmi arde apăsătoarea vină. beau rouă din potir de trandafir la poarta raiului am prins

un greieraș romantic cu chitara mai cântă pe o frunză arămie cu falduri cenușii coboară seara în cartier e ternă acalmie. bogăția toamnei îmi umple cămara nu am făcut la bucurii economie un

e binecuvântare trezirea în zori când concertul de mierle îmi desfată auzul când soarele răsare vesel printre nori și triumful luminii nu își pierde uzul. când roua diafană se scurge pe

vânez bucurii din lumea întreagă noaptea cu stele mă umple de vrajă lumina iubirii cât îmi e de dragă păzită e de îngerii ce stau de strajă. iubirea specială mă umple de vlagă am temperament

am fost cândva un cântec pe o daltă sculptam în orizont nimburi de cuvinte credeam admirativ în lumea cealaltă dincolo de vremuri și de morminte. trenul cu surprize a intrat în haltă un strop

zâmbetele înfloresc sub cărunte tâmple curcubeul din mine prinde o tentă roză magia din noapte vreau să se întâmple stele s-au gătit cu straie de vâscoză. ca un copil mă bucur de lucrurile

în lada de zestre pun gânduri trainice și ia țesută cu fire de lumină timpul îmi e frate cu zorile darnice ce m-au energizat cu prana divină. demnă mă îndrept spre cele veșnice ca floarea de

mă împrăștii în lume ca fumul de țigară poezia înflorește sub cerul constructiv cascada de gânduri e-o altă Niagară fiecare val e torent cu un sens emotiv. prin coșmarele nopții sunt o

prin munți de poezie alerg cu nerăbdare pe urmele ce-mi sorb din ochi lumină tăcerile se pierd printre abecedare melancolia sîngelui pătrunde-n albumină. pe clape de pian pășește-o înserare și

de-aș merge pe ape ca Iisus Hristos fericirea mea ar fi un izvor modru aș sta la taclale cu timpul sfătos îngropând tristeți la rădăcini de codru. energii solare pătrund până la os mă-mbată

clima inimii mele e temperamentală bate cu grație în acorduri de tobă crează o iubire fină monumentală arde gânduri uscate precum o sobă. rugăciunea inimii este sacramentală o trimite spre

fericirea mea a intrat în scadență bătrânețea îmi aduce necaz după necaz lacrimi pe obraji scot în evidență timpul e anost are gust de praz. printre doruri și dureri calc cu prudență așteptând

mi-e tare dragă noaptea cu luna plină îmi vine să dansez pe strune de arcuș sunt fica universului o sibelină în palma unei stele îmi fac culcuș. energia lunii e duioasă calină mă face să uit

brodez cuvinte cu mare migală îmi conturez destinul cu versuri freamătul meu în lumina regală presară-n lume noi înțelesuri. la cenaclu cu stele în haine de gală povestesc de armonia dintre

mi-am spălat păcatele la episcopie cămașă de lumină am pus pe trup mi-am sondat rărunchii la endoscopie scot mierea magică din al slovei stup. fericirea zilei nu este utopie devorez poeme cu o

dragoste dulce ca polenul de crin în baie de rouă speli plictiseala așezi amintiri în sertarul de scrin și îmi desăvârșești agoniseala. mai pui în sertar doruri nemăsurate cununa de vise cu

de multă vreme minuni n-am mai văzut omenirea ca natura în hăuri decade furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut curg nenorocirile din cer... cascade. în puterea lui Hristos m-am încrezut L-am

am să duc la bun sfârșit a mea misiune plină de credință și de optimism cuprinzând a luminii dimensiune cu regulile stricte de altruism. știu că mă animă o mare pasiune muzica și poezia cu

îmbrățișări de raze pictate în tablou și viața prețuită ca pe o comoară iubire purtată din ecou în ecou izvoare limpezind lacrima amară. proiecte gândite pentru anul nou pe câmpia inimii crini

îmi revin în minte versuri de Luceafăr se trezesc în mine fine sentimente sunt om fericit cu spiritul teafăr adun într-o salbă splendide momente. mă simt în putere chiar dacă mai sufăr lupt

sunt o visătoare nu-i nici o enigmă mă visez regină pe tărâmul iubirii vremea câteodată e o paradigmă îmi vântură ideile la ora convorbirii. fericirea mea nu cunoaște stigmă izvor de poezie în

universul îmi este puternic aliat mă încarcă și descarcă parcă-s o cisternă heruvimi și arhangheli m-au conciliat mi-au diminuat durerea internă. stele pe destinul meu s-au raliat Luna mi-a

iubirea-i universul ce ninge frenezii rapsodii de suflet ajung până la stele trece cu anotimpurile prin curtoazii logodne și nunți răsună în castele. iubirea inventează minuni și