scrisoare, un fel de testament

Domnilor editori, vă mărturisesc motivul pentru care am mare considerație și admirație pentru această rețea literară, este singura în care se păstrează și se conservă cu multă grijă din partea editorilor toate lucrările autorilor de pe rețea. de aproape 20 de ani, îmi expun și eu lucrările aici, știu că vor rămâne și după moartea mea, astfel vor rămâne posterității. acesta este o scrisoare- testament, întrucât am o vârstă considerabilă și nu știu cât mai am de trăit, dați-mi vă rog posibilitatea să îmi continui misiunea pe pământ, în lume, anume aceea de a contribui la diversitatea literară, dar mai ales aceea de a ajuta umanitatea să devină mai bună, mai tolerantă, mai plină de înțelegere și compasiune, mai iubitoare. încă o dată vă reamintesc faptul că regret cu toată ființa mea ofensa, greșeala pe care am provocat-o cu comentariul meu, dar nu asta a fost intenția mea dimpotrivă am spus cu sinceritate că nu înțeleg și nu rezonez cu poezia care uimește prin extravaganță. luându-mi bucuria de a scrie mi-ați produs o tristețe adâncă, și chiar fără să vreți îmi grăbiți moartea. numai bine vă doresc și Dumnezeu să vă înțeleagă să vă ierte.