FLOARE PETROV

sunt zile de când soarele n-a apărut cerul e mohorât mă întristează suflul rece al iernii pe-aici s-a abătut cu ninsori și lapoviță iar se instalează. vreau să trezesc soarele din sufletul

nu știu să fac jonglerie cu focuri nu pot să sar pe sus ca acrobatul nu pot dezlega ale vieții jocuri dar din pasiune întâmpin răsăritul. soarele în mine lumini proiectează să străbat cărări

aș vrea versul meu să fie capabil să aline suferințe de sărmani să dea fericire la modul palpabil să adune în hore ani după ani. trăim fiecare un timp lamentabil sub cerul parcă prea străin de

capăt energie din freshul de mango mă bucur de lumina pătrunsă în odaie calc pe suspin în pași de tango în viața mea întorc încă o foaie. povești din suflet am de transmis visul meu e liber ca

e o altă zi începe o nouă poveste raze strălucitoare emană frumusețe ecoul emoțiilor zburdă pe creste soarelui iubirii îi dau binețe. meditez intens profund transcendental la beneficiile

vreau cu agheasmă sufletul să-l purific să-mi urmez calea spre îndumnezeire dileme confuzii să le clarific să pun în valoare cereasca moștenire. aprind o lumânare cu miros de lavandă rostesc

triluri entuziaste îmi oferă pădurea între lumini și umbre mă descopăr nu aș vrea să rătăcesc aiurea când cu vălul de iubire mă acopăr. limpezesc gânduri în izvorul mirean vreau să stau

iubirea crește sistematic în vers și-a creat un edificiu în secol cuprinde ideatici pure de univers cu credință atinge un mare miracol. iubirea naște idealuri sublime se asociază cu gânditori

pe scena toamnei s-a coborât cortina, concertul greierilor a luat sfârșit, au tăcut pianul, vioara, mandolina, glasul menestrelului este răgușit. se apropie iarna cu pași grăbiți, munții poartă iar

port slova în sânge în chintesență mereu la Luceafărul gliei mă-nchin la cenaclul nocturn fac prezență ascult stelele cu versul divin. port versul în nervură în celule ușor ca fluturul ce

sigur că te iubesc, te port în memorie ne leagă-aceiași limbă, același popor în lumea mea românii sunt frați de istorie uniți ca o pădure scăpată de topor. avem aceiași soartă cu poveri pe

rapsodia verii soțului meu cu iubire melodios se plimbă secundele prin mine pe aripi de vânt plutesc ca o chemare doruri adie-n suflet și îmi pare bine că unul frenetic mă transportă la

n-a mai rămas nimic din tinerețe cearcăne și riduri invadează chipul viața nu e plină de justețe dar cinstesc cum se cuvine timpul. un loc în veșnicie vreau să cumpăr sunt miliardară în vise

trec anii prin mine ca pasărea-n zbor dar eu încă mă simt copilul ceresc urmez în taină al astrelor sobor să verse în mine lumina ce o slăvesc. coc pâine de lumină pe vatra dorului să o împart

visez o seară de dans cu un crai să nu simt apăsarea bătrâneții oablă conturând magia colțului de rai cu romantice emoții țintuite pe tablă. nu îmi voi trăda iubirea veche vreau să încerc un

nu sunt ironică și nu clevetesc lumea acesta plină de probleme stăpână sunt pe-un rai împărătesc dragostea și lumina-s supreme embleme. păcat că timpul se scurge repede în pragul senectuții

semnele timpului produc stres galopant și tu iubitul meu nu mai vii acasă s-a stins de mult și cântecul frapant și sufletul se zbate în carcasă. se mistuie iubirea pe făclia durerii și tu

suferința mea nu mă face o sfântă cuceresc și câștig lucruri imaginare câte un înger mă binecuvântă trăiesc iubire calmă ca de floare. vibrații totale sfarmă și regrete pe culmi de fericire mă