FLOARE PETROV

aici este și raiul și iadul odios gonesc împreună în ritm alert e ca o simbioză cu sens melodios Dracula e simbolul Romăniei cert turma de vise coboară de pe munte pajiști s-au uscat în

îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament cerne peste mine splendoarea unui vis privesc pe fereastra cu geamul deschis cum lumina-i blândă intră-n apartament vino lumină lină strecoară-te în

frunză galbenă bătută de vânt și de ploi ți-a mai rămas puterea să privești înapoi amintirile verii dintr-o splendoare verde când iubiri solare puteau să te dezmierde frunză galbenă atinsă de

porțile cerului oricând se deschid căci iubirea este veșnic anotimp cu puterea ei mai dărâmă un zid fluturi de visare să valseze pe câmp am făcut cu cerul solemn legământ să îi ofer din suflet

miracolul vieții e că pot să iubesc cu iubirea mea mare înconjor pământul ea mi-a dat aripi să zbor ca vântul pe vârfuri de vrajă mereu poposesc iubire romanțată cântată în slove grație

iubirea-i bibelou bătut cu diamante cântecul inimii pe vârfuri de vrajă prospețimea sângelui ce curge andante splendoare de emoții din adâncuri degajă ocean vast de iubire cu dune de corali cu

sentimentele verii au dat în pârg le voi strânge-n samarul sufletului meu să le vând apoi pe tarabă la târg anotimpul bogăției să îl trăiesc mereu soarele proiectează raze blânde în

tradiții străvechi sunt țesute în ie gospodarii țării sunt și buni creștini timpul păstrează splendorile în glie elixirul fericirii e stors din ciorchini cântul și hora vibrează în

politici murdare transpuse în fapte au purtat țara din criză în criză lumea e invadată de vulturi de noapte ce au pătruns în spații fără de viză glia e vândută bucată cu bucată lutul în

perfidii au invadat spațiul ortodox lumea s-a viclenit într-o mare măsură între extaz și agonie trăiesc un paradox suflete se înrăiesc atinse de ură mi-ar trebui iar o credință de inox să nu

timpul îl cuceresc miliardară în idei sentimente romantice mă ridică-n extaz în flux nemărginit curg slove din condei dragostea de poezie e podoabă turcoaz sub ploaia ochilor versul mi-e

lărgesc universul cu gândurile mele desele zboruri extind constelații stelare lumini mi-au intrat sub piele inima tresaltă prin mii de admirații gândurile mele sunt frunze pe ramuri s-au

timpul se strecoară prin descântec de ghioc vreau să destram netrebnice blesteme mult m-au îngenunchiat dureri și anateme gândurilor uscate am să le dau foc vor arde pesemne ca vreascurile-n

cu romantismul meau aripi vreau să prind să zbor netulburată prin orizont perfect o stea din Ursa Mare s-ating să o cuprind cu lumini să mă organizeze în noul proiect minunile pădurii le cântă

mă avânt spre cer precum un curcubeu culori aprinse descriu un tablou magic gânduri nesfârșite se dezvoltă în creerul meu accesează universul cu freamăt nostalgic valori sentimentale crează

a venit iar toamna pe aripi de romanță sentimente s-au copt ca strugurii în vie voi culege și eu roade cu dulce substanță fericire-nveșmântată într-o mândră ie zâmbete culeg de pe razele

în livada cu meri râd magice lumini fericită culeg roadele delicioase se ospătează-n treacăt pelegrini elixirul toamnei revigorează oase timpul e de partea mea ca un tribun pe frunze de laur

luna îmbrăcată-n chimono de mătase veghează lumea mea până în zori de zi e noapte-mi aștept visul în orele rămase din insomnia mea se nasc iar poezii trec orele grăbite prin acele de ceas pe

în răsărituri magice mereu am renăscut cu o dragoste pură am atins universul credința de argint a fost ca un scut luptând cu tristețea să-i găsesc reversul am împletit și noaptea muzica și

ore lungi le petrec la masa de scris vesele cuvinte îmi străbat ființa în toamna vieții un vis mi-este promis care să întregească toată conștiința. în inimă dezvolt sentimente de pace este

chemările cerești sunt adieri de vânt prelungesc distanța dintre viață și moarte extazul e o forță transferată-n cuvânt literele dragostei mă vor duce departe. transfigurări intense se

norul s-a transformat într-o stropitoare udă grădini fermecate și falnici codri udă catapetesme cu lumini grăitoare spală monumentele eroilor mândri. ca un fachir trec prin cercuri de foc pe

cad lacrimi Cristice ca boabele de struguri ploaia de gânduri pure naște un curcubeu vrea să se coloreze soarta celor singuri dragostea să-și afle cum am aflat-o eu. muguri de speranțe au

învăț de la fluturi zborul lin și tandru învăț de la albină viața s-o îndulcesc mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru stejarul mă învață cu freamăt să trăiesc. învăț de la munte să fiu