FLOARE PETROV

sunt aventurieră prin calculatoare călătoresc în locul cald al inimii mă adăpostesc cu poezia mea care a dat în pârg din dragoste concepută cu sârg. aleargă prin mine dragoni și

revelație cad din copaci lacrimi de gheață plîng atinși de vremea glaciară dar soarele gliei sparge norii de ceață primăvara blândă se întoarce în țară. raze prietenoase le mângâie

cu poezia mea am în cer acces vreau să-i bucur pe îngeri pe sfinți s-au înălțat prin al morții proces să fie mângâiere, alean la rugăminți. cu poezia mea mereu mișc vântul când tulbură apa din

hai primăvară te rog să apari capitala a ajuns regatul de gheață gerul de arbori te rog să-l separi sărmane făpturi flămânde de viață. vino bucurie dă o raită prin mine să mai pot ține

mă mândresc nespus cu slova mea roză străbate azi regatul de internauți mă lupt ca să o apar de viroză unește cititorii până la Cernăuți. atinge curcubeul rimă fără pereche metafora e scoasă

mă relaxez în acorduri de jazz lumina pe chip nu face grimase șterge cu răbdare lacrimi pe obraz ridicând din tâmple gânduri prețioase. mă închin la Soare mândru demiurg deschid inima dorurile

gerul a venit tocmai din Siberii socot că are și ceva bun în el poate să nimicească viruși, bacterii gripa în spitale a făcut măcel. gerul a înghețat până și guvernul cu inimi de gheață zeii

ai venit ca un înger când nici nu credeam că lui Dumnezeu îi mai pasă de mine ce fericită sunt prieten să te am plin de aleanuri de prevestiri senine. cum știi tu să-mi aduci cerul

prietenilor de pe Negru pe Alb dragostea mea e recif de coral valul de tristețe nu îl sparge are sufletul îndreptat spre mal să nu mă prăbușesc printre catarge. prietenia noastră e zestre de

între muzică și poezie creez conexiuni ambele fac în suflet reale minuni între mine și ține timpul este vioi el știe să împartă dragostea la doi. între muzică și dans se naște eleganța fluturi

cu gândurile mele umplu o scenă eu sunt și regizor și scenograf pasiunea zilei ștearsă de praf o țin departe de viața obscenă. dansez un tango în rochia cu trenă petale de flori presar pe

te rog caută-mă mai târziu iubite când lacrimile tale vor ajunge pe buză când dorul tău se va scurge pe frunză să freamăte vara povești înverzite. până atunci te recompun din vis cu ochi de

soțului meu cu iubire ador diminețile crescute în palmele tale cu zori mângâietori din puternice brațe prin cearcănul visului cad doruri vitale unde se duc și se-ntorc cocori de

las sacul cu probleme la voia întâmplării timpul jubileaza departe de pericol vuiește în sânge spectacolul mării valul speranței trece prin viscol. e iarnă, mă acoperă ninsori de bucurie de

împrăștii gânduri prin zări nesfârșite destinul meu e de povestitor patimi carnale cu greu ispășite îndreaptă crezul spre Mântuitor. nu risipesc Cuvântul niciodată pe aripa lui lumea întreagă

mă simt suspendată între cer și pământ firele vieții-s încercate, firave se-ngreuneazaă inima când mă frământ presată de povara gândurilor grave. credința în suflet e tot ce am mai

abisul mă pândește trecând prin întuneric dar vrei să fii tu călăuza mea ? te rog simt în picioare vârtejul cosmic mă bântuie trecutul ca un inorog. vreau să atrag norocul de

privesc cerul și aștept un răspuns nu, nu este prejudecată creștină cu rugăciuni de suflet l-am străpuns să plouă peste mine fericirea senină. la răspântiile firii e credința-n Dumnezeu zilnic

drumul pe Golgota e plin de capcane de jur împrejur prăpăstii se cască port spre consolare o seamă de icoane dar oameni profitori par îngeri cu mască. temeri nesfârșite legate de beznă sunt

lui Viorel , Roxana, Miruna și Diana viața mea este numai iubire tu ești cel ce trăiește în ea destinul a strâns lumini în privire să lumineze pururi calea mea. trecutul meu e-o vastă

în limba română zâmbește un pământ când primăvara se umple de vlăstari când codrul mirabil se leagănă în cânt sub cerul ce-și deschide porțile mari. limba românească are mândru nume câmpii de

poezia mea se naște din iubire rugina n-o să o cuprindă niciodată mă simt cumva de-o rază suspendată lumina ei îmi râde în privire. mă simt mereu legată de condei împreună facem un duet

trecutul mă macină la fiecare pas mă asediază amintiri din tinerețe curge timpul în mine ca într-un ceas tezind în mine avânturi mărețe. aud prefacerile lumii în simțuri rezonanțe triste

meditez deșertăciunile până la absurd într-o auroră pogorâtă în suflet în grădina cu speranțe să mai zburd printre fluturii îndepărtați de urlet. fioruri infinite îmi străbat ființa seva