Poezie

confesiune

1 min lectură·9 martie 2019

Mediu

din surâsul dragostei m-am născut și eu

și mângâierile mi-au fost hrană să cresc

în brațele mamei zâmbea Dumnezeu

alături de mine cu suportul ceresc.

de mică am crescut univers de iubire

pământul mi-a fost leagăn și învățător

lumini îngerești mi-au pătruns în privire

în arborele vieții sunt ramul uimitor.

rândunici își fac cuib între frunzele mele

nici o furtună nu mi-a stat în cale

am urcat Golgota și am ajuns la stele

au nins peste mine visuri magistrale.

mă confesez la Lună vorbim amândouă

din poezia sufletului se prelinge rouă.

00886

FLOARE PETROV. “confesiune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14136774/confesiune

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.