FLOARE PETROV

cerul înstelat își trimite solii să vestească iar Crăciunul prin cântec valurile speranței mângâie atolii gerul din suflet fericită îl spintec. momente de iubire desprinse din

din înaltul cerului se coboară magi să vestească steaua lui Iisus Hristos ea strînge laolaltă toți oamenii dragi închinând pocalul cu vinul gustos. pe mese întinse aburesc bucate

am răbdare ca iarna aceasta să treacă să vină primăvara cu minuni în brațe se dezmorțesc grădini când gerul pleacă seva pământului pătrunde sub scoarțe. cînd înfloresc magnoliile îngerii

port cu demnitate Lumina pe umăr pe scara anilor urc cu veselie secunde de magie nu le mai număr în inima mea cântă o ciocirlie. trece lumina de la frunză la umbră în pași de dans se transferă

viitorul se apropie în cântec de harpă vine cu bucurii din universul infinit o lumina blîndă se strecoara sub pleoapă în brațe stelare mereu m-am împlinit. Doamne păstrează cerul în sufletul

timpul suspină sub orizonturi triste munții gem despăduriți de umbre în lume se petrec atacuri teroriste orgii și jafuri îndeletniciri lugubre. Parisul e în flăcări cu violența-n

întoarce-Te în lume Iisus Hristos e nevoie de Tine de puterea Ta vie să curmi suferințe din carne și os să te bucuri de faimă și de măreție. să îmi ierți păcatul, să îmi spui să umblu pe

vara istovită a plecat în vacanță pe un tărâm exotic cu marea de smarald pielea i se acoperă cu bronzată nuanță vântul răcorește palmieri și aerul cald. o aștept să vină cu cântece de

fluturi de cristal dansează în parc arborii sunt îmbrăcați în ie covoare de argint pe alei, remarc că iarna aceasta e plină de magie. patinoarul e ticsit de copii la intrare e un brad

ador să cred în visele care nu dor care îmi aduc în suflet universul în care-mi cresc mărețe aripi de condor mări și munți să străbat cu demersul. Riviera Franceză e-o amintire vie în care-am

trăiesc cu conștiința o enciclopedie de amintiri și vise, zboruri peste munți nu știu ce să fac cu-această bogăție decât să-i bucur pe îngeri și sfinți. pot să fac din tristețe hazlie

pe coama vântului alunecă iubiri în sunet de colind și de pian mai vine o iarnă mai trece un an fluturi de zăpadă dansează-n priviri. stele coboară lin pe spirala albastră cu sclipiri de

au răsărit pe arbori muguri de zăpadă flori argintii se leagănă pe ramuri ninsori de poveste lumea vrea să vadă casele-s gătite cu lumini la geamuri. se-apropie Crăciunul cu pași de

îmi desfășor destinul la modul ideal dedic poeziei momente de excepții o simt în sânge, în suflet, visceral mă învață să cred în frumoase concepții. este vocea dragostei plutește pe

trăiesc cu muzica o lume de extaze reciproce este ca și cum aș fi mângâiată de îngeri ce dar divin e melodia inimii precoce leagă lumile în suflet cu depline înțelegeri. fiorul pur al

colindătorii s-au strâns la concert atmosfera-i caldă și prietenoasă colindele află în suflet locul cert alean și mângâiere angelica lasă. la căsuțe de lemn se bea vinul

savurez o ciocolată cu lapte și alune vreau cât mai multe momente de răsfăț să strâng bucurii să iubesc să învăț să le transpun în slove și în fapte bune. ascult colindele

vreau vară să mă scald în lacul de cleștar la mărgeane de smarald să mă scufund pâna la baza muntelui semeț și solitar să-mi descopăr puterile până în străfund. vreau mirosul mării să mă

mi-e dragă poezia este viața mea, cu muzica se-asociază cel mai bine mi-alungă plictiseala și ziua cea rea mă-nvață să aflu lucruri despre mine. poezia mă poartă pe oceanul ocult înaintez în

în fiecare zi sărbătorin un sfânt Patria e croită din slavă și cinstire dar glia s-a umplut de cimitire și este multă jale pe acest pământ. sfințenia cerească toți o nutrim trecând prin patimi

izvoarele vieții izvorăsc din voință învățate cu gânduri ce aprind lumini misiuni de destin pentru conștiință dau forță și tărie anilor pelegrini. nutresc în somn în vis în întristare să ajung

toamna și-a strâns lucrurile în valiza maro și pleacă departe nimeni nu știe unde face loc iernii cu tendințe retro tradiții cu colinde pe străzi să abunde. gânduri aleargă nebune care

mânuiesc condeiul cu talent de scrib literele dalbe se scaldă în cerneală transpun în memorii tradiții de trib cuvintele transcend în forma ideală. versuri cu picioare cu clopoței

anotimpuri vin și pleacă spre amurg porniri amoroase se disting în noapte felinare luminează străzile din burg glasul stelelor vibrează în șoapte. lacrimile iernii îngheață pe ramuri grădina