FLOARE PETROV

adâncimea iubirii derivă din cunoaștere sublime sentimente ce ating absolutul relații constructive create de la naștere vibrații interne care ard precum lutul. din suflet pleacă raze mesaje

m-am lăsat sedusă de geneza frumoasă este ca diamantul montat în aur magică planetă Terra în veacuri glorioasă miracol universal neprețuit tezaur. minune născută într-un cuib de stele te

poemul e momentul de răsfăț al zilei mă simt inspirată de raze de soare îmi așez inima pe albul pur al filei scăldată de sânge cu parfum de floare. mierle la fereastră îmi fac o

când mă simt floare când mă simt pom petale și frunze sunt gândurile mele s-au trezit sentimente cu esențe de rom emoții solare circulă sub piele. zilele-s decorate cu corole de lumină vise

trebuie să mă leg cu toată puterea de poezie că de credința magică din univers în ea prinde valoare și o fantezie suferinței să-i aflu factorul advers. trăiesc în lumea plină de erezie dar și

simt cum freamătă trupul în extaz muzical mă topesc ascensiunile în sunet și culoare o seamă de vibrații mă atinge senzual ritmuri care determină farmece seducătoare. iluzii ce prind aripi

înfrunzesc în mine gânduri cu miros de primăvară în inima s-au dezghețat izvoare de inspirații raze mistificate adânc în mine se coboară ca în condeiul mânuit de vaste motivații. am însămânțat

sunt ploaia de emoții anunțată-n prognoză mă întind peste munți că un curcubeu viața mea complicată vreau să fie roză să nu simt bătrânețea cum mă apasă greu. răspândesc în lume zilnic câte o

fericirea inimii este poezie de foc arde în flăcări regrete și decepții stoarce din soare dramul de noroc transpune în slove frumoase percepții. emoție născută din cântec și joc împletită cu

ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarță în frunziș de gânduri cuiburi au răsărit cântecul cheamă lumina cu gene de viață veacul acesta este doar pentru iubit. arbori de cristal au crescut în

în peștera din suflet au crescut lilieci printre vaste stalactite și-au făcut poteci se agață- ntr-una de pletele nopții să adune stele- tainice colecții. vietățile lumii toate au un rost s-au

abecedarul arborilor l-am învățat mimetic de pământ aer apă știu că depind și eu în conștiință e un arbore genetic în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu. alfabetul iubirii sângele îl

intrați-mi în suflet sunt o amfitrioană sunt copleșită câtă lume încape pe fiece perete zâmbește o icoană poeți și filozofi să-mi fiți aproape. închiriați-mi inima ca un hotel dar nu-mi

lacrimi de suferință la picioare curg că niște izvoare cu matcă adâncă cărări de speranță cu avânt parcurg dar moartea mă pândește pitită în luncă. stau în genunchi mă rog la Demiurg să-mi dea

privesc cu ochiul frunții ca un ciclop veacul amăgirilor cu munți de speranța am înfipt în glie rădăcini ca un plop frunzișul de gânduri să capete nuanță. îmi extind destinul în magic

iartă-mă inimă că lumii te-am dat și te-ai încărcat cu multe doruri ai transformat și cântul în oftat ești răvășită străbătută de nouri. inimă versatilă ai creat o dinastie cu poezia ta

lăsați-mi poezia ruptă din iubire să șoptească la izvoarele speranței flăcări de emoții și de fericire doruri argintate din oglindă creanței. nu cer nimănui poeziei trofee lăsați-mi versul să

m-am născut în lumea plină de talente opere de artă dezgheață tentații muzica și versul sunt iubiri latente afinități mirabile asediază spații. întâlnirea mea cu fericirea e poem adâncimea

mă leg de Univers cu magnetism poetic ador eliberarea de furtuni interioare curge fericirea din condeiul frenetic versul primăverii curge lin din soare. sunt o ființă setoasă de lumină precum

a fost odată, de -o veșnicie este blândețea Lunii miracol de poveste cu veghea ei sfânta, străbună ocrotește lumea o face mai bună. cu dragostea ei de Maică Dumnezeie îi stoarce nopții lacrimi

poezia inimii cu lumea o împart pictată-ntr-un tablou universal gânduri încadrate în belle art smulse din paradisul ideal. hora cuvintelor pe al nopții reflux când Luna își scaldă trupul în

am împrumutat din virtuțile nopții stau cu Luna de veghe și povestim despre cele mai frumoase concepții despre iubirea sentiment sublim. este regina nopții minunata Lună are în trenă miliarde

s-a făcut întuneric, ia-mă în brațe nu vreau vre-o spaimă să mă înhațe hai să ne iubim în mare ca doi delfini valuri să ne mângâie pe umerii fini. spune-mi iubite vorbe dulci la ureche inimile

am strâns înțelepciune- infinită avere cuvintele mi-au fost mângâiere, alean și o credință mare care mi-a dat putere să pătrund în lumină an după an. consoane și vocale se scurg din