FLOARE PETROV

să fie pace și lumină în ceruri să fie pace în adâncul pământului să fie pace și lumină pe pământ să fie sănătos pământul și toate ființele. să fie credință înaltă în toate ființele să fie

mentalul meu trăiește incredibil gânduri transcend în subliminal cerul meu din suflet e indisolubil cu horoscopul zilei nominal. lacrimi din inimă sting focul karmic să nu-mi ardă iubirea

în focul din sobă dansează tăciunii e cald , e frumos, a venit Crăciunul Iisus se naște în spectrul rugăciunii mântuiește lumea, nu uită pe niciunul. niciodată uitarea de tradiții

vine noul an, trece de Polul Nord are în valiză miliarde de vise onoarea cuvenită am să i-o acord să-mi lase în suflet împliniri promise. plugușorul veseliei vreau să îl aud jocul de artificii

dimineața răzbate prin aburi de cafea se trezesc gânduri din raiul gândirii lumina coboară pe zări de catifea cu sclipiri de cristal în raza privirii. e cald și e bine și eu mai

învăț la școala vieții sunt autodidact natura-și etalează splendorile în vers în toate minunile create cu tact de bunul Dumnezeu stăpân pe univers. limpezi viziuni se scurg din izvoare se

trec visând prin ceață și prin promoroacă cad rând pe rând file din calendar vin sărbătorile, mari minuni să facă în sufletele noastre iar și iar. fecioara Maria cu har de Născătoare naște în

port în suflet salba sărbătorilor de iarnă scoate în evidență miracolul din crez norii încărcați de fulgi pufoși toarnă peste naturi unduiri de vals vienez. colindele răsună peste vai și

steaua lui Hristos pe cer se aprinde toate casele se umplu cu lumină în suflet se aștern ninsori de colinde noaptea-i un spectacol de sărbătoare lină. pe mesele întinse plutesc aburi de

timpul alunecă pe raze de stele e spectacol cu magice ninsori fulgi se topesc în palmele mele sunt atât de fragili și ușori. e iarnă și-ți cânt o colindă cu cai năzdrăvani ce zburdă pe

în decorul iernii culorile sunt reci codrii au încremenit în viscol și ger cerbi și căprioare fac întinse poteci prin zăpada moale căzută din cer. magnolii în grădina au cunună dalbă fluturi

arborii în legănare fac desene în aer linii și curbe trasate de ramuri e multă măiestrie pe al vremii caer vîntul mirat privește pe geamuri. ninge liniștit în casă arde focul bradul împodobit

mi-au crescut în suflet muguri de speranță se hrănesc cu iubire cu vis din astral înălțați spre azur nu știu de discrepanță sorb seva luminii pe arbori de cristal. privesc numai spre soare cu

brazi împodobiți strălucesc în decor zăpada bucuriei s-a așternut pe creste eu azi dezleg enigma unui zbor spre infinitul magic de poveste. trăiesc magia sfârșitului de an toți anii trecuți

spectacolul iernii-i pe scenă fermecată arborii îmbracă fracul înstelat atârn de raza stelei despicată colindând cerul dragostei minunat. întreagă natură e gătită de gală vine noul an cu

am visat că mă plimbam cu sania cu reni fulgi mari de bucurie se topeau în palme colindători cântau la case de mireni din cer cădeau ninsorile calme. vântul se strecura în sacul cu

sigur că te iubesc, te port în memorie ne leagă-aceiași limbă, același popor în lumea mea românii sunt frați de istorie uniți ca o pădure scăpată de topor. avem aceiași soartă cu poveri pe

măiestria separă grâul sfânt de pleavă cum separ și eu binele de rău ce bine că în suflet nu e lavă să-mi ardă comorile să le arunce-n hău. e magic cum munții plămădesc curajul murmure de

eroii Timișoarei au ars la crematoriu au ajuns cenușă spulberată-n vânt în conștiința noastră au un loc meritoriu pentru sacrificiul și eroismul sfânt. sângeroasa Revoluție a început pe

Crăciunul este sărbătoarea luminii care-i adună pe cei dragi împreună colinde se înălță la Stele și Lună îmbracă în magie toți brazii grădinii. Moș Crăciun așează în altarul iubirii darurile

port în suflet poezia ca pe-o diademă este ca o mângâiere de înger, aleasă mă ține departe de tristețea extremă să cad în capcană nicicând nu mă lasă. mă unește cu lumea, mă ține aproape de

sufletul meu e un cuib de cocor așteaptă primăvara să se umple de aripi iarna mea e tristă un timp răscolitor fericire albastră te chem să te-nfiripi. să privesc cu dorul fântânile albastre în

ard ca o torță, ca un artist joc rolul meu atins de viciu căci viața e un teatru trist cu ziduri negre de ospiciu. destin de poveste creat implacabil am făcut din inima mea un altar în iubire

obosită toamna a plecat în vacanță o înlocuiește iarna cu drepturi depline dar e multă ceață plină de aroganță care nu mă lasă să m-apropii de tine. a plouat cu regrete și s-a făcut