FLOARE PETROV

floare de-argint și de petale cuibul tău e sus pe creste visul lin coboară-n vale la izvorul de poveste. floare de colț minunea mea freamătul tău atinge misterul roua dulce curge ca o

simt mâna Lunii pe obrazul meu este regina nopții grațioasă albă simt mângâierea ei mereu mereu mătăsoasă ca spuma din halbă. pe trena pictată cu flori de nalbă strălucesc stele ca niște

lumini pictează peisaje pe perete eu mai bifez o zi din calendar pe geam se oglindesc zboruri de egrete ce mult aș vrea acum un zbor în dar. pe aripi de vis să ajung la comete acolo unde cerul

în agonie sunt flacără și rug ard de dorințe cu vise bizare peste mine a trecut un plug brăzdând nopțile cu coșmare. în temnița de foc a amintirii te strig te chem prieten drag sting cu

dansez cu vântul printre vestite iele stejarii îmi sunt martorii la fericire sublime emoții alunecă sub piele mă îndepărtează de nenorocire. petrec ore lungi în mijlocul pădurii freamătul

stoluri de gânduri înaripate pleacă din mine spre cer vesele, gureșe, emancipate lasă-n urmă dâre de mister. privesc manechine crispate îmbracă haina toamnei în foaier stoluri de gânduri

învelește-mă iubite cu săruturi dulci nu lăsa frigul, bruma să mă atingă la pieptul tău iubitor să mă culci să nu lași inima mea să mai plângă. până la moarte ne-avem unul pe altul îmbogățim

bruma s-a așternut peste iubirea noastră lumina dintre noi tremură de frig dorul fierbinte stoarce lacrimi din piatră la poarta cerului îndurerată strig. visuri spulberate, relații

cine să rupă spinii la trandafiri? să nu rănească fluturii în zbor și așa lumea e plină de martiri și îngeri gingași din fașă mor. cine să stingă vulcanii de foc? acoperă oameni cu case cu

cunosc legi divine dar și omenești mi-ai intrat în suflet printre catrafuse bucurii și amintiri azi le răscolești gem în depărtare emoții apuse. prietenia noastră a fost o minciună regretele

prietenia noastră se încheagă că laptele când se preface brânză bucurii și speranțe ne leagă sub lumina stelelor brodate pe pânză. Castelul cuvântului ne primește pe toți cei care avem

destinul meu e-o frunză pe un ram freamătă sub stele pictate pe năframă angelice lumini îmi bat la geam și mă îndeamnă să nu îmi fie teamă. dar mă lovesc furtuni o spaimă de groază trece prin

poeme arămii toamna mi le recită transferă în mine miresme de gutui nu las haosul să mă ducă-n ispită valuri spală șoapte clepsidra timpului. dâre de iubire am lăsat în urmă iluzii fantezii cu

cât de mult aș vrea să mai joc o sârbă să uit că bătrânețea e povară grea să uit că lumea rea mă umple de scârbă și alungă în pustiuri dragostea. îmi petrec timpul din dor în dor dar s-a

arome de gutui din aer respir toamna blândă s-a cuibărit în cord găsesc fericirea ca pe un chilipir în chip de vers, tot timpul îi acord. suflet ușor ca frunza bătută de vânt în cântecul ploii

nori albi pufoși plutesc pe cer în curând se vor așterne ploi e toamnă blândă și încă mai sper că nu o să aducă valuri de nevoi. strânse-s în cămări recoltele de toamnă și-s mii de nunți cu

după zile mohorâte cerul s-a curățat de norii plumburii cu ploaia deasă dar curcubeie m-au încredințat că sunt minuni în țara mea frumoasă. un curcubeu în mine se înalță spre stele culorile

vara a plecat, palmieri somnoroși se leagănă în vântul calm și domol țărmul e amprentat de albatroși care au în lume un romantic rol. valuri de smarald se sparg la mal au adus din mare nisipul

nu sunt vedetă n-am aere de divă dar strâng avere cu vise despre astre îmi urmez mereu credința constructivă pe drumuri de poveste cu lumini albastre. azi port la piept salba cu amintiri din

mă trezesc în zori când cântă cocoșii cerul violet este plin de vrajă îmi mângâie chipul luminile roșii acoperă munții care stau de strajă. arborii îmbracă încă salopeta verde trudesc să fie

frunză seacă de mălin ce durere și ce chin cu bătrânețea un spin ce toarnă-n sânge venin. frunză creață - busuioc ca o flacăra din foc ce arde al meu noroc parcă fac pașii pe loc. vreau

ce am strâns în suflet e sublim tezaur amintiri și vise fără de sfârșit dragostea intensă sculptată în aur zborul printre astre lin și reușit. împart cu lumea gânduri montate -n poeme dar știu

am strâns cu grije amintirile-n salbă și cântece candide de harpă și vioară am transformat în versuri noaptea albă și am dansat cu fluturi în lanul de secară. am suspinat de dor și de

mi-e dragă viața plină de iubire și-i mulțumesc mereu lui Dumnezeu pentru lumina cernută-n simțire pentru înțelepciunea de tezeu. nu m-a lăsat răpusă de tristețea acerbă de șarpele durerii