FLOARE PETROV

scriu un refren pe-o aripă de flutur îmi place să îl văd dansând cu crinul de praful amăgirilor mă scutur în mintea mea să domine seninul. primește-mă acum sunt solul primăverii am răsărit în

în visul meu printre luceferi dalbi speranța își regenerează zborul pe pleoape îmi dansează fluturi albi fantezia lunii luminează decorul. două stele pe petale de roză șoptesc iubirea nopții

sărutul reaprinde flacăra pasiunii mâinile desenează spirale pe sâni extind plăcerea pe razele lunii suntem pe iubirea magică stăpâni. ești Erosul meu iubite și te ador compun o serenadă

hrănesc cu iubire turturele și vrăbii sărmanele îndură a gerului săbii fărâme de pâine și boabe de grâu le ajută să țină iarna în frâu. mă trezesc în zori în vesel ciripit optimismul lor nu

am sufletul romantic și candriu jonglează cu emoțiile din iubire eu am câștigat cu viața un pariu că voi găși o cale către nemurire. chiar dacă timpul îmi dă bobârnace și pătimesc totuși în

nu schimb culoarea iubirii ca un semafor și nu las timpul să treacă în zadar am strâns satisfacții în intimul for socotind că viața este supremul dar. am făcut din emoții bijuterii stelare dar

acum cred că vântul este sufletul lui Dumnezeu se simte doar dar este mereu invizibil așa este și gândul deseori intangibil și care se transpune chiar și în expozeu. așa este și spiritul când

lansez spre cer o rugă pentru medici se luptă cu moartea în linia întâi au întâlnit mereu obstacole și piedici dar întrețin speranța la căpătâi. veacul s-a complicat și e absurd viața e

în arborele vieții sunt un rod descendent născut din iubire - iubire să produc mă înalț spre soare cu un vis ascendent scrinul cu poezie pe umeri îl duc. las în urma mea scrieri de

sunt o visătoare nu-i nici o enigmă mă visez regină pe tărâmul iubirii vremea câteodată e o paradigmă îmi vântură ideile la ora convorbirii. fericirea mea nu cunoaște stigmă izvor de poezie în

astronomie sau faptul divers lansez spre cer un vis ca pe-o rachetă renăscut din cenușă ca pasărea Pheonix duce mai departe a iubirii ștachetă turnând peste lume sentimente de onix. golurile

timpul e pandemic cavernos și slut îmi aplec urechea la pământ cândva voi ajunge mireasă de lut pentru acest pământ nobil și sfânt. el mă hrănește cu lanul de grâu și-mi prinde în păr cunună

compun pentru iubire versatilă rapsodie și dansez cu vântul un magic tango aerul e parfumat și îndulcit de-o rodie raze solare îmi pătrund în ego. pentru iubire pot face sacrificii doar să o

sunt ultimul romantic într-o lume nebună beția de cuvinte mă ridică pe culmi m-am îmbogățit cu zestrea străbună împart sărbătorile cu frații mei ulmi. versurile mele sunt averi inestimabile le

am moștenit un destin inefabil o karma pe care o cercetez sub lupă dar îmi gândesc păcatul regretabil lucrând cu lumina ce mă scoate din culpă. lucrez cu ideile la masa de scris cerul mă

visez în mers torn emoții pe stradă merg spre succes cu trăiri motivate sper să nu îi fiu morții negre pradă prea curând, șansele vieții sunt activate. gust fericirea iubirii pure

transform în poeme emoții cuminți mi-am făcut din stele salbă și mărgele răspândesc în lume gânduri fierbinți țintuind tristețea cu șapte vergele. bogată sunt milionară în idei pășesc în

vreau un moment de grație și puritate un vals pe nisip în laguna albastră în brațele iubirii să simt suavitate vântul să fredoneze melodia noastră. mi-e dor de o vacanță pe tărâm exotic să nu

de-ași fi un măr într-o mândră livadă ți-aș așterne-n cale ninsori de petale toamna din rodul meu să faci limonadă să-mi simți aroma iubirilor vitale. de-aș fi un șoim cu aripa măiastră mi-aș

fluturi de iubire îmi zburdă prin plex trăiesc ca prin minune a doua tinerețe îmi simt sufletul un univers complex în care vibrează dansantă tandrețe. optimismul meu este ca muzică

universul îmi oferă magice lecții de viață și mi-a dăruit mereu tot ce am avut nevoie soarele stelele luna să luminez mă învață și să răspândesc în lume emoții de bună voie. colțul meu de lume

în muzica vremii îmi găsesc refugiu un adagio absolut la bătrânețea grea părți din viață lunecă în solfegiu reflexe afective scurse dintr-o stea. muzica zilei un avânt grațios spre lumea pură

e suferință-n lume până la refuz și moartea pune la tot pasul capcane înăbuș oftatul într-un sunet difuz și agăț bucuria cu șapte arcane. parcă Dumnezeu stă cu spatele la noi și sfinții sunt

eu nu sunt superficială în iubire mă mlădiez pe ea precum o floare vibrațiile inimii absolută trăire senzații ondulate pe raze de soare. evadez în poezie din coșmarul sumbru obsesive emoții să