FLOARE PETROV

transfigurări psihosomatice mistice dar nu mai vreau nopți pline de coșmare nu mai vreau să trăiesc vremuri critice răsucesc timpul în mine cu fața spre soare. citesc în suflete citesc în

sădesc boabe de iubire în pământul reavăn să crească să înflorească precum merii să culeg roadele timpului zdravăn să simt cântând în mine polimerii. în leagănul vieții pe hotare sudice să

mângâierea îmi trezește frenetice emoții ca adierea vântului prin părul meu și când găsesc bucurii la promoții știu că pot trece peste momentul greu. cu un sărut mă înalt în extaz și simt că

tot ce mi se-ntâmplă n-am cum să refuz zile bune zile rele le trăiesc intens mă străduiesc să scot frica din uz credinței sufletului să îi dau sens. e complicată vremea pe la noi pandemia

în teatrul vremii sunt scenarii triste cu sufletul în palmă actorii suspină zadarnic așteaptă zile altruiste fără pandemia cu nouă tulpină. eu joc cu viață ultima mea carte am un as pe mânecă

planuri de reconstrucție sunt doar pe hârtie zeii sunt preocupați cu fericirea lor chiar și mogulii au bizară dinastie speranțe vin pe calea rugăciunilor. poporul meu se chinuie cu

sufletul meu este plămădit de o stea și toate visele stelele mi le-au dat în sfere magice îmi înalț dragostea pleiade cu minuni mai am de colindat. las mereu pe pământ o urmă circulară în

o soartă binecuvântată am în posesie și-n sanctuarul versului mă simt acasă am un incurabil romantism dulce obsesie să mi se pară viața mereu mai frumoasă. frenetică desculță dansez pe

viața pe pământ pare doar o clipă din eternitatea magicului univers de aceea nu-mi permit să fac risipă cu dragostea de lume și de vers. gândurile se aprind ca niște lumânări și îmi transformă

timpul e nestatornic și deseori frivol dar visele mă poartă printre astre plătesc și zeilor pentru viață obol cu inima plătesc pentru dezastre. mă sprijin de vers ca de un toiag și îmi clătesc

resimt fiori de dragoste năucă plutind ușor pe strună de vioară prin zări optimiste vreau să mă ducă dorurile care mă înconjoară. cântă-mi vioara mea o rapsodie să o unesc cu versul

mi-e dor în fiecare zi din an să te strâng în brațe să te ador să plutesc cu tine pe clape de pian ca melodia noastră de amor. și te iubesc precum Soarele Luna precum arborii lumina

am un dor nebun de o seară de bal să dansez cu craiul meu elegant menuet în cartier răsună acorduri de țambal se mai înveselește timpul desuet. mi-e dor de-o aventură în pădure să trag cu

actorii triști au revenit pe scenă după un an chinuiți de tăcere au aruncat pandemia la ghenă sufletul artist doar aplauze cere. pe scena lumii am și eu un rol să produc optimismul cu

sunt un figurant pe scena vieții îmi pun pe tavă sufletul romantic cu poezia inimii îmbrățișez poeții sunt un fel de lumină sub cerul semantic. scenarii optimiste ridic în slavă să bucur și pe

de-o bună vreme timpul e nătâng s-a asociat cu moartea necruțătoare plânge lumina cerului în ochiul stâng în dreapta plânge ruga mistuitoare. spitalele sunt pline de suferinzi alții au ars în

târziu în noapte reușesc să adorm mă adâncesc în visul vast ca universul senzorial miraculos și multiform pentru iluminare îmi continui demersul. tot ce am nevoie îmi dă universul am pentru el

adun din poiana zboruri de fluturi gingășia lor azi vreau să o adopt chiar dacă viața-mi dă reale șuturi rodesc mereu mi-e sufletul copt. brodez iluzii pe mâneca vremii stele adun în salbă de

pășesc înainte până la capătul lumii pe spirale de vise cântece și doruri am la stânga îngerii la dreapta heruvimii am multe fantezii angrenate-n zboruri. sunt un fel de lumină în coadă de

urletul lupilor- zbaterea oilor tunderea lor fizic și metafizic iarbă regenerată de truda ploilor vântul răscolește freamătul acuzic. în zodiacul chinezesc sunt oaie moartea își face cojoc cu

mă simt copil am chef de joacă de-a v-ați ascunselea cu moartea victoria mea are gust de potroacă dar știu că luna îmi veghează noaptea. în zori de zi contemplu răsăritul aștept de la soare

în sufletul meu noaptea se furișează dar eu aprind luceafărul cu gândul val de lumină pe creștet îmi așează petrec în contemplare ore de-a rândul. în sanctuarul versului întâmpin stele chiar

dansul ielelor răsună în noapte doar cucuveaua le înțelege moftul e vremea schimbării a trecerii la fapte sufletul meu să își aleagă softul. eu nu risipesc iubirea de viață și nu tratez lumea

se varsă peste mine lumina din icoane e noapte scriu un vers în palma lunii prieteni mă apreciază cu emoticoane în focul sufletului ard cărbunii. umplu jurnalul cu harice idei și nu las