Flaviu Rizeanu

o să asociezi tot cu mine, pentru că eu sunt pretutindeni și nicăieri, sunt în tine și în afara ta... sunt eu și tu deopotrivă... asta e viața mea. omul surprizelor nu este ceea ce

ASOCIATIA ATLANTIDA NOUTATI I. Invitatie - Atelier artistic II. Intrerupere cursuri engleza si chitara III. Avem nevoie de ajutorul vostru! I. Atelier artistic (bilunar) Asociatia

1 aprilie - de la lume adunate, si nu de mine..dar nici nu se stie de cine :) Distractie placuta: Daca de la inot se slabeste, unde gresesc balenele? Daca uleiul de porumb se face din proumb,

Nici voința nu te-ajută să-nțelegi adânca-i vrajă și misterul să-i pătrunzi... Rațiunea o blochează și-n cotloane-ntortocheate ea te face să te-afunzi... Doar credință nu ajunge să-i atingi

Când trec prin zidul de cristal, îl simt cum mă pătrunde - rece. Văd tot din ce în ce mai pal... Senzația dispare... Timpul trece, aleargă-n jurul meu nebun, căutând să mă sufoce; Eu

Asociatia Atlantida in colaborare cu poezie.ro, cu sprijinul Fundatiei Timisoara \'89 va invita Miercuri 24 martie ora 17 in splaiul Titulescu nr. 2 Timisoara, (in centru, langa terasa Vaporul,

sunt atât de serios încât toți râd de mine ținându-se de burtă... seriozitatea mea îi buimăcește. nu pot înțelege că eu sunt serios, atât de serios încât plâng de râs în fiecare

Anii se scurg, picură, perdeaua lor albastră se uniformizează, se nivelează, devine mai clară și îți poți da seama că ții la o ființă pe care o vezi acum zilnic și de a cărei existență până mai ieri

Albul imaculat al foii de hârtie îl tulbura. Pierdut în gânduri contradictorii, se zbătea în incertitudine. Scrise două cuvinte... erau reci, serbede, ca două pete negre pe zăpada pură. Undeva în

Nori negri... și vânt. Un scârțâit prelung și sinistru, urmat de un mârâit amenințător. O formă albă plutește în grabă peste sol, luminată în treacăt de razele piezișe ale lunii. Visez? ...coșmar. O

Căzut în starea rece de disperare, mă zbat. Sunt singur în amalgamul pestriț de nuanțe și nimeni nu-i să-mi oglindească singurătatea. Sunt o antenă în mijlocul unei furtuni... și fulgerul mă lovește

Sunt nou și mă simt puternic. Nu știu de unde vin... dar știu încotro mă îndrept. Simt ținta ce-mi pulsează departe, în față; înghit spațiul... tot înainte. Mă simt puternic pentru că sunt tânăr...

În numele iubirii ...iubirii ce ți-o port Sosit-a clipa dezrobirii - corabie în port. Eliberat să fii... de mine, ...dorințe, de-atașare, de tot ce te reține s-adaugi un pas pe cale! ...de

\"Bunicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istorisire de acum trei sute de ani, din vremea când strămoșii erau încă dârji, am scris - în liniștea unei prisăci, având în inima mea

Nu mă regăsesc... Versul meu e gol, alb neuplut niciodată cu culoarea vieții. Plutesc prin pături dense... iar trandafiria culoare ce-mi apare pentru o clipă, dispare în nesfarșitul

Aș vrea să mor, dar nu pot. Mă doare golul ce crește în mine, făcându-se tot mai mic. Un sunet rotund îmi macină creierii... și-o prismă îl descompune: grav - înalt... și mă macină, mă torturează

Mă gândesc la tine... Și simt! Destinul ce-mi curge prin vine Purtându-mă în propriul meu ritm. Mă gândesc la mine... Și știu! Destinul ce mă poartă spre tine, Iubirea ce mă face să

... e intuneric, e umed si e frig. un vânt pribeag îmi cântă disperarea. Nu știu… să stau? să mușc? să zgârii… sau strig? S-accept durerea și s-aștept urmarea? Încet mă liniștesc...

Greșeală grotească ce se înșurubează în sine, îmbinare dezbinată de monstruozități perfide și dulci gângureli senine, EXISTÃ. Este copac cu trunchiul ramuri și ramurile trunchi, văpaie rece,

Atât de reală... îți simt parfumul, și alerg... dar în loc de brațele tale catifelate ating zidul rece și dur. Mâinile îmi sângerează... și urăsc... urăsc tehnica și știința care ne desparte și

Totul a început cu sfârșitul ultimului început. Cineva a afirmat că nu există nimic. Dar cum nu putea să afirme fără să existe, a ajuns la concluzia că practica contrazice proaspăta teorie, ce abia