Felix Onofrei

Chemarea ei... Dintr-o data m-a cuprins o verva sub o bolta Si-am pus mana pe un toc, cerneala, fila. Ascultati cu luare-aminte dulcea slova: In tarzia primavara pe cand

domol plans al gandului trece peste fruntea mea umbrita de tacerea ta, grea tacere a sentimentului ce ne vrea pierduti pe amandoi. toate unirile noastre sunt karmice tinte

Fac,facem pasi... Fac pasi marunti pe o alee... Urmaresti rotocoale de fum De la propia-ti tigareta Si de la frunze facute scrum. Imi continui pasii admirand Ochii tai

Tombe dans l\"amour,dispretuiesc mojicia si ochii ii intorc Tipand ferice pe pisc de munte,avid dupa ecou ma intrec Urmele unor asceti uscati,cuminti inspre Varatec. Voulez-vous un

Într-un vârtej,iureș al evenimentelor cruciale te miști dupa celălalt,după ceilalți si puține sunt clipele de luci- ditate în care crezi că ar fi util să intervii decisiv. În intervenție se

Ganduri calde luate..la rece Infinita placere a scrisului asezat,a scrisului care provine din condeiul meu purtat de inima-mi smerita fata de nevoile simple ale umanitatii,ma impinge a arata

INTUIND INTIMITATE Simt nevoi aprige de a-ti spune Prin vers ce nu ti-a spus nimeni Si sacralitatea iubirii sa te-nalte La buzele

îmi surâde ideea de a fi în picături de fericire plângând astenia unor cvasi critici, lașa părere de rău pândește timide încercări ce se vor a fi maestre, toamna îngroapă neputința unor alcoolici

atingerea cearsafului alb,apretat, mulat pe spinarea ta imi dete pielii mele arsite descantece impreunate cu porii tai parfumati desluseam in comportamentu-ti si teii,teite care

Cutremur\'77 Vuiet, vuiet! Ah! Vuietul ingrozitor. A bagat frica prin vuiet, Domnul. A bagat vuietul teama in voi Oamenii, oameni care va treziti Din somnul abia inceput.

ananasul despicat in aurii litere de-o șchioapă, nucile râșnițate exact ca-n vechea rețetă, dulcea miere, stafidele pline de soare, afrodisiacă ambră alături de colțare cu iubire generează Te

bețiile mele de cuvinte dădeau roade seci în capuri de zevzeci problemele lumii mărunte tocate de tacâmuri învechite:filosofii amorfe pledoarii pro-libertate, mintea doare de singurătate iar

Calator printre astri si eter IASI,RO-ANII90-OO ........................................ Tocmai cand asfintea

atingere dezordonată a genelor intrinseci undeva pe o spirală, neaoș aproape la Zemun dibuiam hoarde în luptă; dacul din mine smuncea de-un roman ce agață aprig bucată de pământ ardelean,o bucată

beau vinul nou gandindu-ma la dragostea veche; il sorb incet sa-i simt aroma si sarutu-ti lasat atunci souvenir si care frige acum buze-mi. dupa prima inghititura mi-aduc aminte de cel

Iubirea cea de pret Abia mai am glas_cuvinte pierdute-n roze_ Din strafundul corzilor vocale intrara undeva Iar de demult_candva_patrunsera-n inima ta. Nu uiti nimic

avere de preț, dragoste și ură, flori de nu-mă-uita poartă străinul nostru trup în fierbere incandescentă prinț sau cerșetor de ești în pielea ta urâtul ți-l alungă mușcă aerul gol, înghite azimă

alambicat mă încumet găsind întrebari la noua așteptare nimeni nu întruchipează grație si perfecțiune în înfățișare darul tău e inefabil,gândesc pe Calea Victoriei, si la vale auguștii