Chemarea ei...
Dintr-o data m-a cuprins o verva sub o bolta
Si-am pus mana pe un toc, cerneala, fila.
Ascultati cu luare-aminte dulcea slova:
In tarzia primavara pe cand
domol plans al gandului
trece peste fruntea mea
umbrita de tacerea ta,
grea tacere a sentimentului
ce ne vrea pierduti pe amandoi.
toate unirile noastre
sunt karmice tinte
ador nesomnul meu cateodată și cutreier artere,
mă contopesc somnambulic cu trecătorii ce merg la serate
ori dau nas în nas cu noctambulele străzii: unele hoațe,
altele nimfomane dedate plăcerilor
Fac,facem pasi...
Fac pasi marunti pe o alee...
Urmaresti rotocoale de fum
De la propia-ti tigareta
Si de la frunze facute scrum.
Imi continui pasii admirand
Ochii tai
rămășițele panicii din sufletu-mi le-ai îndepărtat prin indiferenta-ți grabă....
odihna pașilor mei ce aleargă goi pe țărmul unei mări cuprinsă de gheață...
dorințele tuturor femeilor parcă prea
Tombe dans l\"amour,dispretuiesc mojicia si ochii ii intorc
Tipand ferice pe pisc de munte,avid dupa ecou ma intrec
Urmele unor asceti uscati,cuminti inspre Varatec.
Voulez-vous un
Într-un vârtej,iureș al evenimentelor cruciale te miști
dupa celălalt,după ceilalți si puține sunt clipele de luci-
ditate în care crezi că ar fi util să intervii decisiv. În
intervenție se
de-a lungul așteptării unei vii și alerte dorințe
împrăștii petalele sufletului meu de tine rupte
ca și cum mi-aș fi dorit a rupe piticii trandafiri
ce-i iubeai când radioasă picai,
Ganduri calde luate..la rece
Infinita placere a scrisului asezat,a scrisului care provine din condeiul meu purtat de inima-mi smerita fata de nevoile simple ale umanitatii,ma impinge a arata
îmi surâde ideea de a fi în picături de fericire plângând
astenia unor cvasi critici, lașa părere de rău pândește timide încercări ce se vor a fi maestre, toamna îngroapă
neputința unor alcoolici
spațiul viorii, neconvenționalitate și mister
alături de oameni pribegi ce-și caută hrana sufletului:
acorduri de clape, suflători, vioare,
voci ce live etalează \"visul unor simfonii de
atingerea cearsafului alb,apretat, mulat
pe spinarea ta imi dete pielii mele arsite
descantece impreunate cu porii tai parfumati
desluseam in comportamentu-ti si teii,teite
care
Cutremur\'77
Vuiet, vuiet! Ah! Vuietul ingrozitor.
A bagat frica prin vuiet, Domnul.
A bagat vuietul teama in voi
Oamenii, oameni care va treziti
Din somnul abia inceput.
ananasul despicat in aurii litere de-o șchioapă,
nucile râșnițate exact ca-n vechea rețetă,
dulcea miere, stafidele pline de soare, afrodisiacă
ambră alături de colțare cu iubire generează
Te
bețiile mele de cuvinte dădeau roade seci în capuri de zevzeci
problemele lumii mărunte tocate de tacâmuri învechite:filosofii amorfe
pledoarii pro-libertate, mintea doare de singurătate iar
atingerile îngerești, sublime mă copleșeau când dezrobită ai împlinit voia;
durerea dorinței mai vie ca oricând mă cuprinde când buzele tale m-alintă.
iași, cetatea colinelor șapte, locul nostru de
atingere dezordonată a genelor intrinseci undeva pe o spirală,
neaoș aproape la Zemun dibuiam hoarde în luptă;
dacul din mine smuncea de-un roman ce agață
aprig bucată de pământ ardelean,o bucată
are glasul tău aceeași suavă tonalitate de sonet.
departe te simt cum iubire trimiți peste timpi,
iubindu-ne neîncetat am pastrat inimile în limite
neomenești, și fiorii finței mele trec din
beau vinul nou gandindu-ma la dragostea veche;
il sorb incet sa-i simt aroma si sarutu-ti
lasat atunci souvenir si care frige acum buze-mi.
dupa prima inghititura mi-aduc aminte de cel
Iubirea cea de pret
Abia mai am glas_cuvinte pierdute-n roze_
Din strafundul corzilor vocale intrara undeva
Iar de demult_candva_patrunsera-n inima ta.
Nu uiti nimic
avere de preț, dragoste și ură, flori de nu-mă-uita
poartă străinul nostru trup în fierbere incandescentă
prinț sau cerșetor de ești în pielea ta urâtul ți-l alungă
mușcă aerul gol, înghite azimă
alambicat mă încumet găsind întrebari la noua așteptare
nimeni nu întruchipează grație si perfecțiune în înfățișare
darul tău e inefabil,gândesc pe Calea Victoriei, si la vale
auguștii