picaturi de fericiri...2

îmi surâde ideea de a fi în picături de fericire plângând astenia unor cvasi critici, lașa părere de rău pândește timide încercări ce se vor a fi maestre, toamna îngroapă neputința unor alcoolici plăpânzi ce se cred noi luceferi. Îmi poartă noroc minusculele mele picături de fericiri sunt atât de impudic cu acestea uneori încât mă sperii doar de... , de Tine Doamne,...de mine uneori, dar de false păreri...e o opinie...de nu o respect...e cădere-n neant un picur de ferice lacrimă urmată de-un surâs de viitoare mamă anină aripi de umerii mei chiar de mă apropii mai des de stele nu umbresc lume cu nori...iubesc toate cele...atacurile desfid și ignor prin picurii fericirii mele pe cei ca sar la tine ... dar noi, lume străină, unii lupi care urlă nopți cu luna plină facem sa se deprindă generos rima de orice idiot care are apucături de mafiot peste țară și limbă necomună...uitată mojicie...arta , sensibilitatea ,tradarea, viclenia or atacul subtilități de vulpe...Frate!...e genial bataia pe la spate Mi-ar prinde bine acum un pic de picaturi de fericire...atât cât să îmbăt un munte vecin, o delicată doamnă sau să lepăd pielea mea veche precum un înțelept șarpe...