Poezie
spirala si arta
1 min lectură·
Mediu
atingere dezordonată a genelor intrinseci undeva pe o spirală,
neaoș aproape la Zemun dibuiam hoarde în luptă;
dacul din mine smuncea de-un roman ce agață
aprig bucată de pământ ardelean,o bucată de piatră
traumatic simțeam precum Ștefan cand lapidam doar o capră.
eram transpus în mii de chipuri și de fețe ca o nălucă,
iureș sufletul e când nedreptate și ură mă încearcă.
umblu nedormit în plină zi și noaptea picur cerneală,
beau apa din izvoare nesecate umflate de învățătură;
entropii culinare amestec în reacții cu tigaia încinsă.
singurătate caut,narcisist mă contemplu și găsesc povară,
cazon îndrept semeață privirea,aproape discromatic văd Lună.
arta ne divide amestecul tenebru estompat:iubire, ură
blufând endemic, sideral, cazuistic în propria viață.
001.743
0