In curtea mea

- Vino, vino repede. Ssst, vino aici. - Ce e? - Uită-te afară. - Unde? - Stai după perdea și uită-te la gard. - Cine e, Doamne, încearcă să intre…. - Pssst, vorbește mai încet - Dacă ne vede? - Nu ne vede, e întuneric. - Ce să fac? Uite că sare gardul. Ai închis ușa? - Da, stai aici. - Daca intră? - Stai nu te tot mișca. Doar privește. - Mie frică. Dacă intră în casă? Ce vrea? - Nu știu. Fii atent, se duce spre gradină. Ce face? Parcă se învîrte în cerc? - Caută parcă ceva lîngă gardul vecinilor. Sare gardul la ei… - La vecini vroia să ajungă. - Nu-mi vine să cred, pur și simplu a sărit gardul în curte. - Auzi, dacă se întoarce? - Crezi că se va întoarce? - Fii atent, cineva se urcă iar pe grad. - Tot el? - Nu, e mai gras și are o pelerină. - Ce mai vrea? - Mai sare unul pe la vecini. Parca semană cu… Nu se poate, ce caută aici la ora asta? - Vorbesc, uite, se cunosc! Ce e aici? Ce vor omenii ăștia? - Uite-i că pleacă. - Uită-te la gard. Uite-te, e o fată, nu e cumva… Nu se poate? Ce caută aici. Ce fac toți aici la mine în curte? De ce sar gardul? Parcă a înebunit lumea. - Ne mai uităm? - Sigur. - Nu te simți singur cîteodată? - Ba da, uneori. - Și? - Și ce? - Nu vrei sa mergi? - Unde? - Prin curtile altora, să sari cîteva garduri?