fdvgg
Verificat@fdvgg
Pe textul:
„Moartea valvei de plastic" de Marinescu Victor
o vreme a fost bine așa / fiecare în cutia lui\", poezia devine Altceva, parca de aici personajul liric ne indeamna sa parasim acel illo tempore ca sa putem trece mai departe, sa ne \'amestecam\" intre noi.
Ceea ce nu mi-a placut la poezie este acel \"vom corci\", care-mi pare oarecum disonant.
Pe textul:
„Hybris" de Adela Setti
da, să poți supraviețui cuvintelor este de primă importanță :)
apa subterană a poeziei, ziua ploiaoasă, te poate duce în illo tempore, unde vei găsi liniștea și \"acasa\" adevărată.
prietenesc,
Pe textul:
„într-o zi ploioasă de martie" de Dana Banu
nu știu dacă v-ați gândit la aceste semnificații înainte de a scrie poezia, însă m-am gândit la corpul acela viu ca la tatăl dumeavoastră.totuși, chiar dacă podul era ruginit, mi-ar fi plăcut ca apa să nu fie neagră/
\"nimic nu ziceam doar căldura mâinii lui mari
trecea prin bratul meu subțire și repede îmi ajungea la inimă\" - aceste versuri mi se par semnificative pentru poezie, aici văd transgresiunea sufletului tatălui in trupul copilului/ ca un ritual superior de regăsire spirituală/
ultimele versuri conferă poeziei starea de verosimil, după trăirile evocate ca niște spărturi în existența profană/
din pct de vedere \"tehnic\", sunt de acord cu observațiile din comentariul anterior.
rămâne o lectură plăcută pentru această dimineață de sâmbătă/
vă citesc,
Pe textul:
„la pod îl așteptam pe tata" de mircea lacatus
prima strofă nu reuțește să-mi transmită mare lucru, sunt acolo lucruri pe care le știu, și nici forma nu mă face să privesc altfel acele versuri. părerea mea este că ar trebui să adaugi o viziune proprie asupra \"răului\", nu să o adopți pe cea generală.
\"purcede\", \"înveninează\", îngreunează substanța textului.
\"am ceva să-ți spun, îți răspund eu. că destinul n-este batjocoritor și fățarnic că-și râde de noi hidos și bicisnic.\" - n-este\"?/ că-și râde?/ bicisnic?\"
chestia asat ar cam trebuie reformulata sau scoasă,in my opinion.
în schimb, penultima strofă + ultimele versuri salvează poezia.poate daca le-ai integra pe acestea într-un alt context, ți-ar ieși o poezie mult mai bună.
prietenesc,
Pe textul:
„white flag" de r
\"așez piele gol rânduri gol fiere
însemnând
până la capăt
nu mai e timp aici nu mai e\"
ceea ce mă atrage la poezia ta este că reușești să redai niște imagini cu nerv, să \"demonstrezi\" cea ce spui într+un vers prin celelalte.
poezia poate fi văzută ca o călătorie inițiatică printr-un labirint sub care pulsează viața ca un adn virusat.
după părerea mea, poezia se oprește aici:
\"o senzație de rece îmi crește sub picioare
mă înlătură\"
te citesc,
Pe textul:
„Vortex" de alice drogoreanu
\"zâmbesc când mă iubește cineva
de-aia plâng tot timpul
sau puteam să fiu mai subtil
nu mă iubește nimeni
fiindcă îi iubesc pe toți\"
eh, da ... asta da mod de gandire...(sad though)
mi-a placut finalul si mai ales piatra aia funerara de firma ;)
te citesc.
Pe textul:
„sunshine and lollipops" de Florin Branza
\"în mintea mea nu moare nimeni
în mintea mea nu tace nimeni\"
cred ca , daca ai putea relua ideea in alta parte, ti-ar iesi ceva super :)
mai citim.
Pe textul:
„Trece cireada de oameni" de Paul Gorban
\"suntem încă lupi în alergare continuă
înfometați sfârtecăm
rămășițe de lună\"
revin,
Pe textul:
„ascultă-mă" de Dana Banu
pigmeii reprezentau șerpii printr-o linie trasă pe pământ,simbolul fiind astfel readus la expresia lui dintâi- el este o simplă linie, dar totuși nu se reduce la atât. odată ce prinde viață, linia nu are nici început, nici sfârșit, ea poate reprezenta orice și se poate metamorfoza în orice. șarpele se prelungește, și într-un sens și în celălalt, în infinitul material, se strecoară prin timpul și spațiul măsurabile, refugiindu-se apoi în lumea sde dedesubt din care a venit.
*
mi-a atras atenția titlul poeziei,cred că îmi imaginam să v găsesc altceva aici. am citit și am simțit nevoia de unele pauze/ de exemplu
\"despicată de cuțitul lăsat pe pervaz////
(aici)
nimeni nu îi caută\" s.a m.d.
de asemenea, cred ca nu prea merge să îmi spui despre buzunarele de la pijama (a șerpilor?), parcă nu se integrează în poezie.
la început, nu mi-a plăcut f mult expresia \"boabe de lemn\"...
în rest, nu știu. eu îmi spun doar părerea.
prietenesc,
Pe textul:
„Șerpi" de Alice Diana Boboc
asa am citit eu ultimul vers din prima strofa.
in rest
Pe textul:
„o simplă poezie auzindu-se iubire" de Cornel Ghica
in rest e ok.cred.
Pe textul:
„și oamenii mai pleacă" de Daniel Gherasim
imi place cum respira aceasta poezie/ remarc mai ales sfarsitul/ fereastra vazuta ca o deschidere spre cer si lumina, unde fortele lui elian se concentreaza spre ce se afla dincolo//
citesc.
Pe textul:
„călătorie spre marginea lumii" de Dana Banu
sau stim si nu vedem asta deact cand iubim
mi-a placut poema, indeosebi ultima parte
la multi ani!
Pe textul:
„așa sunt eu" de ioana negoescu
sunt cateva versuri care mi-au placut, insa poate ar merge totusi alt sfarsit..tu ce zici?
mai trec,
Pe textul:
„Experimente la timpul trecut" de Sandulescu Madalin
mi se pare ca versurile sunt sustinute mai ales de primele si ultimele versuri,care ii dau o rotunjime aparte, ca o roata zimtata
zimtata :)
te citesc
Pe textul:
„Albastru de Wyspiañski" de Laura Cozma
Pe textul:
„In Nuce" de Adela Setti
