Poezie
white flag
1 min lectură·
Mediu
nu, răul izvorăște din noi
și ne nimicește și ne incendiază inimile/
rămânem victime
vide/
cu ochii întorși spre noi înșine.
de ce/ purcede întrebarea impersonală golașă
din gurile frumoase dar înveninate.
mutilați ființește părăsim frontul prăpăstios al indeciziei
și al urii de semeni.
am ceva să-ți spun, îți răspund eu. că destinul n-este batjocoritor și fățarnic că-și râde de noi hidos și bicisnic.
târfo, îmi strigi/
îmi pipăi inima mi-o simți fierbinte și fricoasă.
răuvoitor mi te numești în voie
mă chemi rechemi obositor iubita vulgarităților tale
013049
0
prima strofă nu reuțește să-mi transmită mare lucru, sunt acolo lucruri pe care le știu, și nici forma nu mă face să privesc altfel acele versuri. părerea mea este că ar trebui să adaugi o viziune proprie asupra \"răului\", nu să o adopți pe cea generală.
\"purcede\", \"înveninează\", îngreunează substanța textului.
\"am ceva să-ți spun, îți răspund eu. că destinul n-este batjocoritor și fățarnic că-și râde de noi hidos și bicisnic.\" - n-este\"?/ că-și râde?/ bicisnic?\"
chestia asat ar cam trebuie reformulata sau scoasă,in my opinion.
în schimb, penultima strofă + ultimele versuri salvează poezia.poate daca le-ai integra pe acestea într-un alt context, ți-ar ieși o poezie mult mai bună.
prietenesc,