FAL

imi place mult inceputul ...finalul m-a facut sa zambesc ( admirativ )

\"auriul varsat pe jos/ intr-o crusta de lumina\"...poezia pe de-a-ntregul o emotie de toamna netulburata de vreo disonanta.
mai votez pentru o poezie cu toamna...se pune :)? Sau trebuia sa pun M ( mare ) dupa punct :) ?

Hai Monica,zau asa,nu-ti cere scuze pt ca ai dreptate.Si ce m-as face eu fara un feedback de la voi cei care ma cititi... e firesc sa iti exprimi parerea Sincera, nici nu ma intereseaza o alta; numai ca pentru mine primeaza ideea, sentimentul si de obicei nu-mi slefuiesc poeziile.Le las asa,cum le naste gandul,ca un meteorit sfaramat pe stanca de quart a cuvantului care naste emotii...

...mda...o sa ma gandesc la asta odata,cand voi avea timp...:)

ma bucur ca ai gasit frumoase imaginile in care am incercat sa aduc in cuvant ceva din spiritul pur al Maramuresului,sara...cat despre \"greierit\" nu sunt eu de vina ca dragul meu drag ( cel din poezie ) e un Danutdinlamedeleni crescut mare...

Se primeste ingerul cu brate de lumina tremurande si se asaza in suflet pana cand...pana cand va veni un alt inger sa-i ia locul. Se saruta ingerul pe frunte, pe aripi, pe respirare ca si cand... ca si cand el n-ar mai pleca niciodata.

Ingerul desena cercul
in care se afla
demult
celalalt inger.
Si s-au trezit
amandoi
incercuiti...

da...poate ca ar trebui sa-mi analizez mai bine \"textele\"; probabil ca de fiecare data s-ar putea spune acel Ceva mai bine, mai melodios, mai poeticeste; insa eu nu fac \"ars poetica\"; incerc doar sa fiu sincera cu inima mea.Daca nu reusesc intotdeauna nu e in totalitate vina mea...I\'m just a mere economist...

Cadeau petale multe,roz din cerul acela noptatic,incat leganarea din balansoar parea un zbor catre o alta lume...Se auzea aproape nedefinit o muzica venita parca de peste tot...ca si cum raza lunii ar fi nins pe harpele ierburilor sau poate era doar zvonul pe care-l fac visele-n zbor catre odaile pleoapelor...
Ingerului i se facu somn, dar nu putea sa adoarma in cercul lui de lacrimi,umed.Suspina...Atunci Doamna cea Frumoasa cobori din balansoar si schimba forma cercului intr-o inima.Zece valtori de ape se prefacura-n curgere lina,zece iele se prefacura-n flori de sulfina.
Numai stelele plansera o lacrima alba de stea cazatoare, ca un felinar pentru zborul ingerului, inapoi acolo sus de unde poate veghea inimi...

Simt asa, ca un gadilit care ma face sa rad in nestire si sa ma gandesc la cuvintele Poetului \"Du-ma fericire, in sus si izbeste-mi/tampla de stele, pana cand/lumea mea prelunga si in nesfarsire/se face coloana sau altceva(...)
Si revenind la lucruri mai serioase, nu(-mi) mai gadili atata metaforele ca mi se tulbura toate afectele...:)

E un balsam pentru suflet, Codrina sa citesc comentariile tale si \"curcubeele\" care ti se nasc din cuvinte atunci cand nimeni nu stie sa numere norii...Poate vom invata asta, candva, dupa ce vom fi trecut desculti prin ierburile scaldate de ploile tarzii...intr-o dupa-amiaza de vara, de toamna, sau in dupa-amiaza unei iubiri...el-ea, cerul si norii...

\"Poezia e o fecioara.
Poate fi icoana facatoare de minuni
si nu numai...
Ea nu poate fi pangarita nicicand.
Ea e singura fecioara
care se naste pe sine.\"

Am sa iau cei multi de iiiiii ca pe niste lumanari aprinse intru luminarea mirarii sau ca pe o punte asa ca sa nu ramana fuga singura, singurica...Daca n-ar fi sa fi fost o toamna fulguinda cu ruginiu, intr-o iarna, poate ca n-ar fi existat nici iepurele, nici fuga, doar asfaltul...si as fi gasit drumul spre gradinile cu orhidee ninse...
Sau poate ca atunci coloanele de secunde ar fi urcat atat de sus incat sa atinga lacrima ingerului pictat intr-o icoana de cuvant cu un colt de suflet, desferecat...asa ca si cutia Pandorei la ceasul de taina al dezlegarii de universuri fierbinti, incandescente de atata traire...

Da...cateodata incepe sa ninga in mai peste flori si-atunci ingerii isi strang aripile zgribulite ca niste pasari in cautarea altui cuib! de ce, de ce ...

\"mana mea in cinci colturi ca o stea incepe cuvinte sa vada...\"

ha,ha,ha...mi-au bagat un elefant fara coada in poezea! da\' nu-i nimic pentru ca oricum elefantii aduc noroc.Asa se zice...mai ales daca sunt albi.Si eu cred ca e unul alb ca e facut cu buna intentie : de limba romana sfanta si neintinata cu greseli gramaticale- numai ca uneori e greu sa fii lucid atunci cand traduci ce-ti sopteste inima, numai cu dictionarul inspiratiei langa tine. Si inca ceva : n-as putea sa ma supar niciodata pe o doctorita care stie sa trateze si trupuri si suflete...

multumesc pt lamuriri, Alina! probabil ca \"luntrii\" o fi o forma arhaica pe care am intalnit-o prin vreuna din lecturile mele si de aceea mi-a ramas in minte...:)

luntrii este pluralul de la luntre(ambarcatiune cu fundul plat....)Eu urnesc luntrii de cuvinte,adica barci de cuvinte,dar nu suna la fel...E ok asa? sau mai am alte greseli?

Multumesc pentru urari,Raul!
Cat despre ultimele doua versuri...sunt o replica pe care o dau unui inger care ma inspira: unei persoane, unei poezii, unei stari.

Multumesc Codrina pentru ca tu mi-ai adresat primele cuvinte pe site.( asa ca un fel de botez :) ).La multi ani!