unde? unde?
unde sunt
aglomerat
care? pe care?
pe ca(ra)re
care ar fi?
ce pigment, pe care?
ce maro? ma-ro? Pe care?
nu! trebuie, este, trebuie sa fie
undeva
eu, trebuie, sa, fiu
BOLD!
vantul s-a oprit.
la marginea padurii
un copil doarme
copac la rascruce
umbra lui asternuta
pe drumul cel bun
ramuri se inalta
multumind soarelui
un copil creste
***
frunze
nu, de astazi nu mai innod
siretul
il las sa atarne
cu un capat pe pamant
cu alt capat pe luna plina
da, de astazi pasii o sa-mi fie mari
cam cat distanta dintre
ultimul tau gest
si
Un licurici. Un zambet. Un vis. O soapta. Un zambet. Alt licurici. Alt vis. O imbratisare. O soapta indecenta. Un pufnit. Un ras. Un joc. Un cuvant. Alt cuvant. Un dulce nimic. Un umar intins. O
poate...
poate ca intr-o noapte,
in loc sa rasara luna,
va rasari chipul tau...
atunci ne vom striga pe nume
dar numele nostru nu ni-l vom recunoaste...
ratacind pe drumuri nestiute,
Limuzinele viselor gonesc in tacere
pe strazi fara nume,
printre reclame anonime...
Pisicile care-ti taie calea
par mereu negre,
si-un corb isi face cuib
in cutia postala...
Noaptea urmeaza
mult mai bine...
E mult mai bine sa ai frunze,
mult mai bine
sa ramai undeva plin de frunze,
undeva in conturul tau de racoare...
E mult mai bine sa ai flori,
mult mai bine
sa
hai să ne lăsăm bocancii
la usă
să ascultăm coteleapelordunării
în reluare
să citim mersul trenurilor-avioanelor-vapoarelor
indicații
contraindicații
hai să schimbăm bateriile
să fredonăm
i
el isi ascundea
surasul
numara norii
se oprea
mereu inainte de trei
acolo unde incepea visul
cu o balerina muta
ce desena cantece de leagan
pentru riduri tanslucide
un cerc
Acest nisip
este unul miscator
ca si amintirile noastre,
ca si clipele
in care ne agatam disperati
de iubire,
de ura,
de buletinul meteo...
Ne sprijinim
in cuvinte carje
cuvinte
din
Apele marii sunt tulburi
pe tarm Madeleine ingana timpul
trecutul perfect nu exista decat in povesti
dincolo de salcii
acela e locul
alunecos cu umbre vii
locul apelor amagitoare ale
uite
uite cum ninge
cum se sfințește pământul
cu lacrimi sticloase
de ceruri
trebuia
trebuia să te cred
când spuneai că iarna asta
o să ni se răstignească
în palme
orfani de
acest poem s-a născut
dimineața
a țipat atins de lumină
s-a strecurat
în visul cu robin și chipmunk
s-a prefăcut cântec
de adormit somnul
acest poem deschide ochii
absurd de albaștri ai