Eugen Sfichi

La oină zici? Îmi piere haru`,
Când voi aici cam dați cu paru`,
Dar să mă laud, te fac praf,
Eu sunt arbitru și la șah.
Mitru

Și cel mai mult ai exersat
La șah... poziția de pat.
E.S.

A.
Cu tot deranjul ce-mi făcuși,
Purtându-mă tot cu mănuși
Te-oi face să-ți regreți iar fapta
Cu-n zâmbet... și-un croșeu de dreapta.

B. "Consider prima variantă o erată și reformulez"
( Gigi B.P. )
1.
Te ții cu dinții de erate,
Mai rău ca roțile dințate.

2.
Ești labil, dar ești simpatic
Și eretic și... eratic.

Epigrama lui Nelu Gârda a fost postată ca text pe Agonia la 21.04.2010 sub titlul "Rapot S.R.I." și are clar întâietate din orice punct de vedere. De altfel e și cea mai bună. Printre cei care au comentat-o atunci îi amintesc pe Ion Diviza, Rodean Ștefan Cornel și chiar... Miclăuș Silvestru.
Lui Ion Ruse nu pot să-i spun decât ce i-a mai spus și Neculai Lunca (V.V.) acum câteva zile la textul “Apartheit” (text tot al lui Ion), că poanta e uzată și să-i repet teoria pe care i-a făcut-o Dan Norea. Il las pe Ion să spună dacă epigrama lui, care apare ca text de referință aici, e numai o similitudine sau o cunoștea pe cea a lui Nelu.
Ioane, latinii aveau un dicton: Non bis in idem, adică nu fă de două ori (aceeași greșeală). Și mai aveau unul: Errare humanum est, perseverare diabolicum, adică a greși e omenește, a persevera (în greșeală) e diabolic.
Mare ghinion ai, Ioane. Îți urez să ieși din el.
Revenind la catrenul tău și acordându-i premisa de similitudine, îți propun varianta:

Un informator rutean
A deconspirat
Că-n guvernul moldovean
Șeful e... Filat.

Cât despre comentariul tău, Ioane:

Privind la modul general,
Previziunea-i sumbră;
Te vei depigmenta total,
De-atâta stat în umbră.

Îți sugerez și următoarele soluții:

Îți spun la modul general
O prorocire sumbră:
Te vei depigmenta total - - sau te ve decolora total
De-atâta stat în umbră.
Sau
Îți devoalez principial
Prognoza cea mai sumbră...

Pot fi și alte variante.
Cu speranța că te scuturi de ghinion
E.S.

Nu cred că este prima oară,
Când ce combateți e-o gargară.
Mitru

Îți dau un sfat cu multă noimă:
Te fă arbitru și la oină !

Mulțumesc pentru trecere.
E.S.

Speculativ te văd și-ți scriu:
Tu, ca exemplu,-ai dat aci -
Vizând umorul pământiu -
Catrenu-ți... GRI!
G.B.P.

Analizezi, dar mai și scrii
Și stilul ți l-ai transformat:
În timp ce-al meu rămâne GRI,
Al tău a devenit GRIpat.

Voi comenta și restul intervenției tale pe care o redau:

„Subliniez că mai sunt câteva calități care i se cer unui epigramist:
o logică bună, simț de observație și un foarte dezvoltat spirit speculativ, adică tocmai ce te deranjează pe tine.
E.S.
Nu mă deranjează spiritul speculativ (și celelalte) - le am și eu, dar nu epatez cu ele în ieșiri infatuate.”
G.B.P.

Ce memorie ai Gigele ! Mă citezi în proză și îmi spui că te regăsești în acel paragraf vechi pe care ți l-am dedicat.
Cât despre epatare și infatuare, să lămurim lucrurile.
Reacția mea e o imagine în oglindă a reacției lui Dan Norea la textul lui Ion Ruse.
M-am raliat poziției lui Laurențiu Ghiță și Vasile Vajoga (Neculai Lunca). Cunoscându-l pe V.V. am fost sigur că va găsi un exemplu, pe care nu l-am mai așteptat și mi-am postat textul.
Nu numai că m-am raliat, dar m-am și conformat lui Laurențiu Ghiță, care îi scria lui Ion Ruse, autorul epigramei ce a stârnit aceste evenimente, următoarele:
„Corect politic, dacă-ar fi,
Am să-ți explic esența dramei,
Sunt mulți care l-ar pedepsi
Pe autorul epigramei.

Cowboy, vorba vine, e cam fumată. O fi URZICA, o fi KROKODIL, nu contează.”
L.G.

De altfel, proza care însoțește textul meu e după paragraful similar al lui Dan Norea.
Iată-l pe al lui Dan:
„Cu epigrama de față, am vrut să-i dau lui Ion Ruse un exemplu de utilizare a aceleiași sintagme, umorul negru, fără ca asta să fie considerată nici temă comună, nici poantă identică cu a lui”.
Îi cerea lui Ion Ruse să scrie ceva original.
Pe Dan Norea l-am cunoscut și pot să-ți garantez că nu e un tip infatuat și nici animat de dorința de a epata.
A vrut să-i dea un exemplu lui Ion Ruse, care devenise exasperant prin tenacitatea cu care nu înțelegea.
Catrenul lui Dan a fost scris în grabă și a urmat catrenul meu. Așa cum Dan Norea nu a vrut să epateze, nici eu nu am vrut. Iar cuvântul infatuat nu are ce căuta.
În cele din urmă Vasile Vajoga a găsit un exemplu chiar din „Urzica” și i l-a prezentat lui Ion Ruse, care a cedat.
Aceasta e povestea, Gigele.
Pentru că mi te declari amic (apropo:
a mic, a mic,
dar cât de mic? ),
închei comentariul meu.
E.S.

Poporul nostru milenar
E cârmuit de-un marinar,
De-aceea nici nu-i de mirare
Că suferă de rău de mare.
S.O.

Pentru că acolo ai
Doar iluzii trecătoare,
Vii aicea să te dai
Mare.

Revenind la catrenul tău, versul trei poate fi liniarizat sub formele "De-aceea nu e de mirare" sau "Și astfel nu e de mirare". Cred că nu e nevoie de cuvântul "nici" ca fortifiant.
E.S.

“Nota bene

Cuvântul ORT are si sensul de loc de muncă al minerilor într-o mină, abataj.”
G.P.I.

Da, știam. L-ai folosit în dublu sens în catrenul tău, așa l-am folosit și eu, iar pentru a atrage atenția am pus puncte de suspensie după versul trei al răspunsului meu.
Îmi imaginez că te întreb și îmi vei răspunde în versul patru:

- La proba de catrene
Mai fine ca un pai,
Ce notă poți să-mi dai?
-Desigur... nota bene !

Și acum voi folosi ORT numai în sensul de loc de muncă al minerilor dintr-o mină, abataj:

Un miner

Cum negru-i este ortul
Așa-i devine portul
Și este om integru
Doar într-un mediu negru.

Acum cred că "ortac" vine de la "ort" cu sensul pus în discuție de tine (loc de muncă dintr-o mină), lărgindu-și puțin semnificația. E o ipoteză diferită de cea a Dex-ului tipărit.

Dialogul cu tine este interesant și stimulativ. Mă bucur că ești printre prietenii mei.

Eugen

Minerul

Părea cinstit cum altul nu-i
Și totuși nu era integru…
M-am lămurit la moartea lui:
La el și ortul a fost negru.
G.P.I.

Să-i căutăm totuși ceva integru :

Minerul

I-e negru
Integru
Și portul...
Și ortul.

Mai multe iele, prin complot,
Ar fi urzit să se întâmple
Să-ți vină albul peste tot:
Pe câmp, pe dealuri și... pe tâmple.
E.S.

Cu toate că muncesc, de-o viață,
În fabrică, am adunat
Cam cât primește o fâșneață,
Muncind o noapte, doar! În pat...
Daniela

Să punem pe "pat" o acciză
Și-om face cu criza remiză.

Dacă Nelu a dat tonul la comentarii în amfibrah, nu puteam face altceva decât să păstrez amfibrahul.
E.S.

La javrele castrate, țineți minte,
Un fenomen vizibil s-a produs :
Te mușcă tot la fel ca înainte,
Dar latră,-n schimb, c-un semiton mai sus!...
N.L. (V.V.)

Ca-n magia ta să cred,
Din catren faci PTRUped.

A fost concurs pe-această temă
Cu invitați ce-au fost emblemă.
Eugen Sfichi

Să înțeleg că, în concurs
În loc de epigrame - mii,
S-au studiat pe-al său parcurs
Biografii.
Florian Abel

Floriane, titlul sub care am postat era:
“Dacă o considerăm o întâmplare din mileniul nostru”
Mă gândeam la un concurs de căruțe, în care unele se răstoarnă, ca la Formula 1.
Nu m-am gândit la concursuri de epigrame. Nici nu știu dacă a fost vreunul cu o astfel de temă, pentru că trimit rar la festivaluri.
Distihul de mai sus l-am postat noaptea târziu, apoi dimineața am postat altul la care încă nu mi-ai răspuns.
Cu nerăbdare
E.S.

Dane, ceea ce faci e puțin nedrept față de noi Tu vii cu un text postat iar nouă ne rămâne să ne îngrămădim la comentarii, în timp ce tu devii referința.
Prietenii te consideră diplomat și nu te dezminți. Îți voi demonta dilomația pe care o folosești aici. Încerci să-i atragi de partea ta, sau să-i neutralitezi, întâi pe Sorin Olariu și vorbești despre cei care au emigrat, apoi pe Laurențiu Ghiță și citezi din epigramele lui. Aduce a trișare.
Aici nu era vorba de cei care își caută norocul pe alte meleaguri și îi urez lui Sorin Olariu să aibă parte de cât mai mult noroc.
Și nici epigramele lui Laurențiu Ghiță nu au stârnit discuțiile purtate până la tine.
Îți spun de pe acum că mă raliez pozițiilor și intervențiilor avute de Laurențiu Ghiță și Sorin Olariu și consider corect punctul de vedere al Eugeniei Reiter
Eu nu marginalizez ca tine “neumoriștii”, pentru că tocmai ei fac diferențierea între eventuala valoare a umoriștilor.
Fenomenul Săpânța e explicat prin faptul că acolo s-au păstrat un nucleu dacic și atudini ancestrale. E cunoscut că dacii nu se temeau de moarte, ba chiar o întâmpinau cu bucurie. Ne-am mai schimbat, au trecut două mii de ani, dar studiind primul război mondial, vei vedea cum flăcăii noștri sfidau moartea glumind. Așa ne-am întregit țara.
Epitaful umoristic e o specie a epigramei, dar epigrama nu e o specie a epitafului.
Epigrama are un areal mai larg de răspândire decât spațiul românesc, e și în cel francez și culmea, apare ca un joc de societate și la americani. Am văzut chiar un film depre elita lor din justiție, în care personajele plăsmuiau catrene umoristice.
E drept că ei nu au festivaluri.
Dacă tot am vorbit despre daci, istoricii consideră că noi le-am păstrat o cutumă: respectul față de bătrâni. Oricâte lucruri rele sau bune am putea spune despre parlament, în prima ședință de constituire de după alegeri ambele camere sunt conduse de către cel mai în vârstă reprezentant.
Respectul față de bătrâni este un semn al civilizației noastre vechi. Să nu-l degradăm.
Noi, ca societate, votăm o dată la câțiva ani. Și înainte de vot și după, trebuie să rămânem o comunitate închegată. Eu am prieteni din toate partidele, unii din nucleele dure ale acestora. Mulți, ca mine, nu aparținem niciunui partid. Ne mai ironizăm, dar nu ne jignim. Iar cei care sunt apolitici pot să-i ironizeze pe toți, sau tot la fel de bine pot să-i laude.
Liderii tuturor partidelor se luptă pentru putere, dar asta nu înseamnă că societatea românească trebuie să fie într-o permanentă luptă de gherilă.
Acțiuni de gherilă nu au ce căuta nici pe acest site. Ne putem ciondăni zdravăn, ca epigramiștii, putem să ne scriem șarje tăioase, dar nu avem dreptul să ne jignim. Și trebuie în final să rămânem amici.
Catrenul Icăi Ungureanu a depășit limita. A ieșit nepermis de mult din cutuma ancestrală a atitudinii față de o persoană venerabilă și a stigmatizat eventuala apartenență la un partid legal, în cazul de față PDL-ul. Amintește de atitudinea multora din anii 90, când erau stigmatizați PNL-iștii și e la fel de dăunătoare. Simpatia pentru un partid nu ne transformă în elite, după cum nici faptul că scriem catrene nu ne face elitiști. Oricine poate să umple patru rânduri, dacă mai și lucrează cu un dicționar de rime, dar valoarea vine din adâncurile noastre.
Nu are importanță faptul că Ica Ungureanu recunoaște sau nu că ar fi făcut o aluzie la pedofilie. E clar că a făcut-o după cum este clară și intoleranța din care a pornit.
E la fel de condamnabil să spui PD(L)-ofil, crezând că faci un joc de cuvinte cu “pedofil”, cum este condamnabil să crezi că faci un joc de cuvinte “spiritual” când numești partidele istorice ca “isterice”. Sunt derapaje lipsite de orice calitate. Paranteza în care e pus “L” arată premeditarea.
Epigrama politică e binevenită, cu ținte din toate partidele.
Dar să învățăm din acestă întâmplare și să nu ne mai credem luptători de gherilă. Valoarea noastră e dată de sclipirile de spirit și nu de simpatiile sau antipatiile politice.
E bine că Ica Ungureanu și-a cerut scuze. Îi cer să nu-și dea foc jucăriilor și să rămână activă pe site.
Cu prietenie,
E.S.

La Caracal

Căluții nu erau miopi,
Dădeau, ca cei din car, prin gopi.

Aud că-n Caracal s-a răsturnat
Căruța vestită și aglomerată;
Dar e un mister neelucidat:
De unde plecase așa încărcată?
F,A.

Cei mai buni, în felul lor

A fost concurs pe-această temă
Cu invitați ce-au fost emblemă.

Achit, din leafă, ca tot omul,
Lumina, gazul, telefonul
Și-mi mai rămâne, vreau să spun,
Doar pentru SFOARÃ și SÃPUN.
D.

Epigrama e ceva vesel și în această cheie, consider catrenul tău o ghicitoare în care săpunul e pentru clăbuci. Curentul electric îl folosești ca să postezi micile povestiri în versuri epigramatice. Telefonul simbolizează legătura pe net. Și scriind epigrame, tu nu arzi gazul de pomană.

Spumoase-s scrisorile
În care tragi sforile.

Am descifrat corect? Ce premiu primesc?
Dacă nu am ghicit, îmi dai un premiu la categoria "Piruete"?
E.S.

Stimați confrați,vă pun în GARDÃ
Că tot ce-afirm nu e minciună:
Am mai CIUPIT eu câte-o coardă,
Dar fără ca să-i cânt în strună!
N.L.(V.V.)

Regreți că poți ciupi doar coarda
Melodioasă de chitară
Și că nu poți ciupi și-n Garda
Fi-nan-ci-a-ră ?
E.S.

Recunosc din nou, monser,
Petru-a nu stiu cata oara:
Nu sunt aventurier,
De-aia n-am ramas in tara.
S.O.

Temperamente diferite

Eu am rămas, tu ai plecat
Și treci de-atunci neîncetat
Prin clipe mult prea relaxante,
Iar eu prin aventuri... galante.
E.S.

Păi San Pietro are scări
Și urci atâta cât ai chef
Ca să privești în patru zări...
Sau să te-apropii-un pic de Șef.
D.N.

Punctele sunt cardinali.
D. N.



E terestru ce-mi explici;
I-ai vedea atât de mici
Doar urcând amețitor,
Dragă NORea, pe un nor.
E.S.

Vezi în țările normale,
Patru puncte cardinale;
Doar aici, originali,
Punctele sunt cardinali.
(Dan Norea)

...?

Mă-ntreb ca un creștin supus
Ce căutai acolo sus?
Ești semnul crucii din văzduh,
Sau, mă închin, ești Sfântul Duh?