Unui patron

Părea cinstit cum altul nu-i
Și totuși nu era integru…
M-am lămurit la moartea lui:
La el și ortul a fost negru.

Minerul

Părea cinstit cum altul nu-i
Și totuși nu era integru…
M-am lămurit la moartea lui:
La el și ortul a fost negru.
G.P.I.

Să-i căutăm totuși ceva integru :

Minerul

I-e negru
Integru
Și portul...
Și ortul.

Cuvantul ort are si sensul de loc de muncă al minerilor într-o mină, abataj (http://www.webdex.ro/online/dictionar/ort)

“Nota bene

Cuvântul ORT are si sensul de loc de muncă al minerilor într-o mină, abataj.”
G.P.I.

Da, știam. L-ai folosit în dublu sens în catrenul tău, așa l-am folosit și eu, iar pentru a atrage atenția am pus puncte de suspensie după versul trei al răspunsului meu.
Îmi imaginez că te întreb și îmi vei răspunde în versul patru:

- La proba de catrene
Mai fine ca un pai,
Ce notă poți să-mi dai?
-Desigur... nota bene !

Și acum voi folosi ORT numai în sensul de loc de muncă al minerilor dintr-o mină, abataj:

Un miner

Cum negru-i este ortul
Așa-i devine portul
Și este om integru
Doar într-un mediu negru.

Acum cred că "ortac" vine de la "ort" cu sensul pus în discuție de tine (loc de muncă dintr-o mină), lărgindu-și puțin semnificația. E o ipoteză diferită de cea a Dex-ului tipărit.

Dialogul cu tine este interesant și stimulativ. Mă bucur că ești printre prietenii mei.

Eugen

Eu ți-am muncit pe brânci tot anul
Crezându-te un om integru,
Dar am greșit, la tine banul
E ca umorul tău: doar negru.
E.S.

Speculativ te văd și-ți scriu:
Tu, ca exemplu,-ai dat aci -
Vizând umorul pământiu -
Catrenu-ți... gri!

„Subliniez că mai sunt câteva calități care i se cer unui epigramist:
o logică bună, simț de observație și un foarte dezvoltat spirit speculativ, adică tocmai ce te deranjează pe tine.”
E.S.

Nu mă deranjează spiritul speculativ (și celelalte) - le am și eu, dar nu epatez cu ele în ieșiri infatuate.

Un observator… prietenos!

Speculativ te văd și-ți scriu:
Tu, ca exemplu,-ai dat aci -
Vizând umorul pământiu -
Catrenu-ți... GRI!
G.B.P.

Analizezi, dar mai și scrii
Și stilul ți l-ai transformat:
În timp ce-al meu rămâne GRI,
Al tău a devenit GRIpat.

Voi comenta și restul intervenției tale pe care o redau:

„Subliniez că mai sunt câteva calități care i se cer unui epigramist:
o logică bună, simț de observație și un foarte dezvoltat spirit speculativ, adică tocmai ce te deranjează pe tine.
E.S.
Nu mă deranjează spiritul speculativ (și celelalte) - le am și eu, dar nu epatez cu ele în ieșiri infatuate.”
G.B.P.

Ce memorie ai Gigele ! Mă citezi în proză și îmi spui că te regăsești în acel paragraf vechi pe care ți l-am dedicat.
Cât despre epatare și infatuare, să lămurim lucrurile.
Reacția mea e o imagine în oglindă a reacției lui Dan Norea la textul lui Ion Ruse.
M-am raliat poziției lui Laurențiu Ghiță și Vasile Vajoga (Neculai Lunca). Cunoscându-l pe V.V. am fost sigur că va găsi un exemplu, pe care nu l-am mai așteptat și mi-am postat textul.
Nu numai că m-am raliat, dar m-am și conformat lui Laurențiu Ghiță, care îi scria lui Ion Ruse, autorul epigramei ce a stârnit aceste evenimente, următoarele:
„Corect politic, dacă-ar fi,
Am să-ți explic esența dramei,
Sunt mulți care l-ar pedepsi
Pe autorul epigramei.

Cowboy, vorba vine, e cam fumată. O fi URZICA, o fi KROKODIL, nu contează.”
L.G.

De altfel, proza care însoțește textul meu e după paragraful similar al lui Dan Norea.
Iată-l pe al lui Dan:
„Cu epigrama de față, am vrut să-i dau lui Ion Ruse un exemplu de utilizare a aceleiași sintagme, umorul negru, fără ca asta să fie considerată nici temă comună, nici poantă identică cu a lui”.
Îi cerea lui Ion Ruse să scrie ceva original.
Pe Dan Norea l-am cunoscut și pot să-ți garantez că nu e un tip infatuat și nici animat de dorința de a epata.
A vrut să-i dea un exemplu lui Ion Ruse, care devenise exasperant prin tenacitatea cu care nu înțelegea.
Catrenul lui Dan a fost scris în grabă și a urmat catrenul meu. Așa cum Dan Norea nu a vrut să epateze, nici eu nu am vrut. Iar cuvântul infatuat nu are ce căuta.
În cele din urmă Vasile Vajoga a găsit un exemplu chiar din „Urzica” și i l-a prezentat lui Ion Ruse, care a cedat.
Aceasta e povestea, Gigele.
Pentru că mi te declari amic (apropo:
a mic, a mic,
dar cât de mic? ),
închei comentariul meu.
E.S.

Își dojenește peștele

Fi`ndcă ești un tip alegru,
Te-am iubit dar ești nemernic
Mă ți doar în întuneric
Să mă vinzi numai la negru.

Păi aici ne-am împotmolit?

Nu cred că este prima oară,
Când ce combateți e-o gargară.

Cum s-a luminat de ziuă,
Bați cu sete apa-n piuă
E.S.

Te crezi boxer în epigramă,
Dar fără de mănuși tu lupți
Și bați doar... câmpii - e o dramă! -
Că boxer ești - cu dinții rupți!

Consider prima variantă o erată și reformulez, cu scuzele de rigoare:

Te crezi boxer în epigramă,
Dar fără de mănuși tu lupți
Și bați doar... câmpii - e o dramă! -
Ca boxerul - cu dinții rupți!

Nu cred că este prima oară,
Când ce combateți e-o gargară.
Mitru

Îți dau un sfat cu multă noimă:
Te fă arbitru și la oină !

Mulțumesc pentru trecere.
E.S.

Îți dau un sfat cu multă noimă:
Te fă arbitru și la oină !
E.S.

La oină zici? Îmi piere haru`,
Când voi aici cam dați cu paru`,
Dar să mă laud, te fac praf,
Eu sunt arbitru și la șah.

Șah rimează cu praf ca oină cu noimă.

A.
Cu tot deranjul ce-mi făcuși,
Purtându-mă tot cu mănuși
Te-oi face să-ți regreți iar fapta
Cu-n zâmbet... și-un croșeu de dreapta.

B. "Consider prima variantă o erată și reformulez"
( Gigi B.P. )
1.
Te ții cu dinții de erate,
Mai rău ca roțile dințate.

2.
Ești labil, dar ești simpatic
Și eretic și... eratic.

La oină zici? Îmi piere haru`,
Când voi aici cam dați cu paru`,
Dar să mă laud, te fac praf,
Eu sunt arbitru și la șah.
Mitru

Și cel mai mult ai exersat
La șah... poziția de pat.
E.S.

tot pe lângă... rime! Dup'atâtea sfaturi și epitete "vehiculate" pe porțiuni de autostrăzi..., din poziția de "observator" neutru, înțeleg că...:

Patronul tău, "puternic cedru",
Având contract cu tine,-aparte,
Din vistieria sa-ți împarte
Umor și bani... și-i totu-n negru.

Salutare tuturor, mulțumit de frumoasa duminică... aproape trecută!

Și cel mai mult ai exersat
La șah... poziția de pat.
E.S.

Îți spun: De-o vreme sunt în pom,
Că obiceiu-mi vechi se pierde,
Eu fi`ndcă fost-am agronom
Am exersat la iarbă verde.

1.
a.
Nea Mitrule

Veghind să nu greșească omul,
Veghind să stea în rând și pomul,
Rigoarea ta ți-ar fi propice
Să arbitrezi și la popice.
E.S

b.
Fi`ndcă ești un tip alegru,
Te-am iubit dar ești nemernic
Mă ții doar în întuneric
Să mă vinzi numai la negru.
Mitru

Negru- alegru e rimă muncită și prinde bine. Dar,
nota bene (adică ia aminte) cinci cuvinte: nemernic nu rimează cu întuneric.
Nea Mitrule, ai fost contagios și ai stârnit aici o epidemie de non-rime

2.
Patronul tău, "puternic cedru",
Având contract cu tine,-aparte,
Din vistieria sa-ți împarte
Umor și bani... și-i totu-n negru.
Miclăuș Silvestru

Patronul meu, luptând cu durii
Din fisc, e negru-n cerul guri.
E.S.

Mulțumesc pentru trecere.

"... iar despre poantă, nici vorbă că s-ar înrudi cu cei menționați" (E.S.)

Care poanta?

Care poanta?
(Sorin Olariu)

E poanta pe care n-ai înțeles-o tu.
Păstorel Teodoreanu ne-a sfătuit să nu explicăm epigramele. Unii le pricep, alții nu. Așa s-a întâmplat și cu tine.
Tradu-o în engleză, poate acest exercițiu te va ajuta.
Îți traduc eu în românește comentariul tău. Sună ca un anunț la mica publicitate :

"Pierdut simțul umorului. Îl declar nul.
Sorin Olariu"

Închei citatul traducerii.
E o o traducere literară, după cum observi, sau după cum nu observi. Chiar epigramatică. Am surprins exact sensul comentariului tău.
Faptul că traducera nu are rimă, e o licență poetică. De altfel ultimul vers, cel din două cuvinte este în întregime licențios.
În schimb poți fi mulțumit: ultimul vers este cel mult jumătate din celălalt. Chiar și așa e prea mult.
E.S.