Poezie
Firea mea, scrisul
1 min lectură·
Mediu
A venit când nici nu știam prea bine cine sunt,
mă dezmușcă de cuvintele-mi câini,
cu flori îmi spală chipul frumos de pământ
și mă dezbrățișează de prea-ndegetatele-mi mâini.
Mă arde, prea devreme, toamnă în frunză,
mă-nsingurează, catharsis, în firul de iarbă,
iar gura-i, surâzându-mi, pe-o parte lehuză,
ceai de tei neînflorit promite, din ochi, să îmi soarbă.
002.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Popiți
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Popiți. “Firea mea, scrisul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-popiti/poezie/189497/firea-mea-scrisulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.