...după păsări

( ...poezie, pe dracu! Mai degrabă, un fel de plimbăt, la braț, cu Eva, cea care ne-a coborât până-n cuvânt, umbra, peste noi, lungind-o, cu-ndestulătoare ifose ale cunoașterii...)

E să fi, și tu chiar ești.

Și chiar îți place să fi.

Și chiar te lauzi cu asta.

Dar dacă ar fi să nu fi,

cam ce ți-ar plăcea să fi?

***

- Mă, neînșeuatule,

mă, stai dracului cuminte!

îmi spun ochiului, îmbrăcând

o privire, alta,

în timp ce ia forma relativității

după păsări

condamnate

la dragostea față de aer...