danțul EI

Limbaj fluent, deși spun că se poate mai bine, o voce senină chiar dacă este o poezie de dragoste, naturalețe, un final bun, câteva argumente ca să mai trec.

hrănindu-mă-ntuneric, a dragoste
potopită de-o stare velină,
acea coastă de lut, salvată de ape,
de vârste, de tine, de tină,
e naștere...sau moarte?

nu stiu in ce ordine ai scris si postat \"dantul meu\" , \"dantul ei\" (nu m-am uitat si nu am stare sa verific, era doar o curiozitate de moment, poate imi spui..), dar al ei e mai bun, mult mai bun, clar: se simte ritmul din prima lectura, prinde

regasesc milul, inteleg ca e important pt tine
apar si oasele , dar acum sint coaste si inca unele subliniate de repetitie

poezia asta chiar imi place, ii gasesc sensuri, ma reintorc cu interes la ea

(obs: \"starilor\" din primul vers mi se pare o redundanta inutila; \"plasma\" e o socare inutila in zona respectiva, un exces, cuvintul in sine, asa mi se pare)

scuze ca te-am citit prea mult azi si am simtit nevoia sa iti si povestesc ce si cum...