Azi, privindu-te mai bine,
Sunt uimit ce văd în tine!
Văd insecte grațioase,
dar și superveninoase
cum dansează prin ruine
cu fantome libertine.
Zâmbete de pe fațadă
stau căzute azi în
De la minus infinit,
Ieri, am avansat subit:
Sunt al zecelea iubit...
Dar nu cel mai pricăjit!
Am spus zece-ntâmplător,
Numeri greu...amor, amor...
Nu-i prea mult, dar nici putin,
Deci, beau
Cad lin albele zăpezi,
Zăpezi - care nu le vezi,
Zăpezi - care nu le simți,
Zăpezi albe și fierbinți.
Cad lin gânduri prin zăpezi,
Gânduri - care nu le vezi,
Gânduri - care nu le
Ninge, ninge, iarăși ninge,
Nopțile nu mai au zori
Și zăpada va ajunge
În curând până la nori.
Iar în lumea din zăpadă,
De un alb imaculat,
Cine poate să mai vadă
Ce e rău, sau ce-i
Îngrop zilele urâte,
Mă hrănesc cu amintiri
Și trimit scrisori pierdute
Pe la fostele iubiri.
Azi, doar tu mai ești pe listă,
Floarea…ultimului ceas!
(o fantomă parcă tristă)
Să primești un
Dacă vrei să ardă cerul
Și să îi distrugi misterul,
Dacă vrei să nu apară
Stelele pe cer la vară,
Dacă vrei să-ntorci privirea
Și să îmi ignori iubirea...
Uită drumul printre stele
Uită
Bate și se va deschide,
Treci printre cariatide,
Urcă-te pe piramide
Și din stele fă clepsidre!
Când un gând pe metereze
Vezi că vrea să evadeze...
Lasă-l liber, să viseze,
Spune-i să mă
Poate dincolo de soare
Vei găsi o lumânare
Si se vor feri de tine
Libertinele jivine.
Poate eu hrănesc in mine
Si dorinte libertine,
Iar în visele rimate
Sunt aceleasi vechi păcate.
Vroiam să-ți cânt un cântec ce nu ți-a fost cântat
Și să-ți pictez sărutul pe care l-am visat,
Vroiam să-ți mângâi părul când sta nemângâiat
Și să-ți sărut obrazul când nu era fardat.
Vroiam
Copile, când pornești spre culmi
Ascultă sfatul din bătrâni,
Nu te încrede în străini
Că sunt prea mulți din ei haini.
Ai grijă mare la femei,
Iubește sincer când le vrei,
Pentru că dragostea
Mă trezesc la miezul nopții
Și încep o nouă zi,
Mă înclin în fața sorții
Promițând că voi zâmbi!
(chiar și când mă vei minți)
Când aleg primele versuri
Fac iubirii legământ,
Iar în șoaptă
Sângerie este zarea…
Oare poate arde marea?
Văd cum valuri agitate
Vin la mal înfricoșate,
Pești nebuni sărind pe maluri
Când pe apă răsar aburi,
Caracatițele-n valuri
Parcă sunt niște
Orice „adevăr” istoric,
La-nceput pare utopic;
Iar apoi, când inculpații
Sunt la bal cu decedații,
Chiar contează ce mai spune
Un istoric de renume?
Jurământul tău utopic,
Făcut într-un
Recent ai început să înlocuiești nasturii cu litere...
Dar ai greșit ordinea, iar la mine banalul „amor” a devenit „roma” si la haină o „iubire” s-a transformat în „orbire”.
Inspirată, la tine ai
Afară este frig și te-am chemat în mine
Să te-ncălzești la focul aprins cândva de tine.
Dar tu dorind să-ți aperi trecutul sau misterul
Preferi să stai afară spunând că-ți place gerul.
De
seara când apare luna
dacă-i faci un semn cu mâna
vezi cum liniștea coboară
braț la braț cu o vioară
este clipa când tăcerea
e mai dulce decât mierea
pentru că auzi cum visul
își descântă
Ai văzut cum pleacă frunza?
Primul zbor – prima cădere;
Ai văzut cum pleacă unda?
Chiar spre malul unde piere.
Ai văzut plecând cocorii?
Au plecat la fel ca tine…
Au plecat zburând ca
Am înțeles recent că versurile simple
Nu le rămân în suflet după ce au fost citite,
Pentru că ei în „viață” doresc iubiri facile
Dar când trăiesc în „artă” le vor răstălmăcite.
Si se descriu
Iau cuvintele din aer
Înșirându-le pe-o ață,
Un cuvânt, apoi un vaier,
Încercând să le dau viață.
Dacă poezia-i gata,
Dar o văd că-i agitată,
Mă gândesc că poate \"fata\"
Vrea să fie
Doar când e toamnă, vântul
(Un prea galant bărbat)
Þi-atinge tandru părul
Ușor înfiorat…
Ce toamnă indecisă,
Când rece, când prea caldă...
Va fi curând surprinsă
De iarnă – floarea
Versurile sunt (se știe)
Uneori doar vorbărie
Alteori sunt o prostie
Iar mai rar sunt „poezie”.
Poezia e (se știe)
Uneori doar fantezie
Alteori filozofie
Foarte rar e „apă vie”.
Apa vie
Eu nu sunt un rege bun
(poate înțelegi ce spun)
nu am faimă și averi
(le-am pierdut pe toate ieri)
nu mai am decât un vis
(poate singurul permis)
Visul meu - ca un voal
se întinde peste
Aș vrea să am un gând al tău
Dar să mi-l dai doar mie,
Să știu că este gândul meu
Și nimeni nu-l mai știe.
Să pot oricând să îl sărut
Când mă cuprinde dorul,
Când stau lovit și abătut,
Când
EF