Eugen Constantinescu

Foarte reușită imaginea insinuării brutale (\'\'Dintr-o dată\'\')a umbrei neîncrederii, ca o piatră aruncată în apa limpede a dragostei împărtășite până atunci...
Știu ce dureros este să ieși din foișor și ce tare poate să te doară atunci copita de argint.
Felicitări pentru poezie Silvia!

Super!
Aa! Am uitat un \'\'b\'\'!
Superb!

Erată
\'\'va mai avea importanță\'\'
și
\'\'nu sunt sfaturi\'\'.
Îmi cer scuze pentru grabă!

Această năpârlire ce ți-o dorești în unele clipe este dovada clară că ești viu, visele tale mai pot fi resuscitate dar poate că amâni pentru simplu motiv că starea asta de neliniște nu este o permanență.
Încă...
Mă recunosc pe mine însumi și -din păcate ! - deja pot spune că știu, va veni vremea când cei doi de \'\'EU\'\' din tine se vor bate pe viață și pe moarte!
Iar în astfel de clipe singura stea care mai va avea o semnificație pentru tine va fi cea al cărei nume este : Steaua Polară !
(Și nu cele de pe marginea unor poezii...)
Pentru acele momente, sunt alături de tine de pe acum, ascute-ți bine de tot maceta și pregătește-te să rezolvi problema!
Astea sunt sfaturi ci doar cuvinte din paginile vieții mele(anumite capitole desigur!)
Hai baftă!

Dragă Secundă,
Ai merita un buchet de stele pentru acest comentariu din simplul motiv că m-ai \'\'citit\'\' cu o precizie de orologiu elvetian.
Ai disecat sensul acestei poezii ușoare până la ...milisecundă, in câteva vorve, ce să mai: ai înțeles perfect ce am vrut eu să transmit în această poezie-ușoară!
Încă-umbra este expresia la care țin foarte mult în acest text. Ea exprimă mișcare, evoluție dar și perenitatea de moment a dragostei !
M-ai impresionat și îți mulțumesc!
Cred că una dintre cele mai mari satisfacții pe care le poți avea după momentul creației este să constați că ai fost înțeles, că nu a fost în zadar...
Abia atunci va zambi discret Muza.

Da Cheevas, poezia este întreruptă, sacadată, ca și o cascadă în trepte, sărind ușoară, ușoară, peste praguri tot mai spre marea cea mare, mare pe care...mai mult ca sigur că nu o să o văd nici vara aceasta!
Și am o ciudă mare pe chestia astaaaa!...

Încă-umbra mea vă mulâumește pentru comentarii!
Acum voi pleca să prind din urmă...trecătoarea mea!

Viața e dură!
Îmi amintesc cum a intrat în grupul nostru de prieteni speologi un nou venit, într-o tabără anume...Dimineața, când ochii tuturor stăteau proptiți în scobitori, pe foc ceaunașul cantona aburindu-ne plăcut simțurile cafeluța de foc de tabără(e o nouă specie de cafea-sic!).
Ne-am strâns cu toții cu privirile avide, dar tipul a fost mai rapid! A scos din dotarea proprie o stacană de tip ceaunaș, a turnat sub privirile noastre înmărmurite ABSOLUT toată cafeaua și a zis sec:
- Viața e dură, băieți!
Perplexitatea a fost atât de mare, încât toți au râs în hohote, au pus de o cafea nouă și l-au primit în grup cu brațele deschise!
Așa sunt prietenii aceștia ai mei...
Departe de mine, atât de în sufletul meu însă, iar prietenia noastră este doar o haină atârnată în cuier, atunci când ne revedem, în afară de cercurile anilor adăugate nepermis de repede, luăm totul de la capăt...
Da, voi reveni cu detalii despre bell-boy...Nu am găsit însă bell-ul pe tejghea...Așa că îți poți imagina doar, ce a urmat!
Mulțumesc pentru aprecieri!

Suna bine și în oglindă (vis-a-vis de afirmațiile și negațiile folosite).
Ai observat?

Eseul tău mi-a amintit de o replică dată de un înțelept lui Claudius (viitor împărar al Romei) asta după ce a ascultat perorația sa vis-a-vis de faptele incalificabile ale împăratului în exercițiu-Nero.
Această replică a venit ca urmare a dorinței lui Claudius de a grăbi lucrurile, de a lua atitudine fățișă, de a-l opri într-un fel sau în altul pe Nero să continuie să-și cultive demența pe pământ.
Citez din memorie:
- Nu te grăbi tinere Claudius, lucrurile trebuie să devină cu adevărat foarte grave ca să poți schimba ceva!
Cine știe veverițo, poate trebuie depășite orice limite ca să se întâmple mai apoi, aparent nefiresc de târziu, minunea...
Dar,
mă întreb eu cu ciudă: câte vieți ne-ar trebui să așteptăm pentru asta ?!
Sine Die...Nu vreau să cred că acesta este singurul răspuns valabil!

Neant, prăpăstii, hău, neant, neant, de atâtea ori în numai nouă versuri...
Poate că ai exagerat un pic cu repetiția acestei imagini...Poate nu.Tu știi mai bine cât ai vrut să o amplifici!
Mesajul însă (ideile ce nasc neantul iar neantul care înghite la rândul său singurele cuvinte ce ne-ar fi putut salva)mă conduc cu gândul la un cerc vicios, cumva sugerezi că ai fost martoră acestei fatalități.
Îmi doresc din inimă să te fi înșelat!

\"Nopțile noastre cu gene lungi\"
și
\"furtunile de nisip din clepsidrele Împăratului\"
și
\"tu zâmbești prin somn amintirilor cu pui de pisici în grădini de vară\",
sunt imagini delicate și pline de forță în același timp, cu reflexii care reușesc să mă poarte pe potecile de vară ale iubirii...
Dincolo de imaginea de pe fundal, respiră liniștit, ca într-un somn ce ne îndeamnă să \"trezim iubirile\",
poezia ta,
neisa.
Așa să știi...

Mă bucur că ți-a plăcut!
Și..
Rămâi, Elia, rămâi!

O iubire ca a ta, imposibil de dresat...
Da iubești dom\'le, nu te joci!
Iar cum o arăți...
Felicitări!

Ssuperb și comentariul tău, Magule!

Exact! Matematic exact, aș spune!
Viața este o stare de spirit(nu degeaba numele trupei noastre muzicale este \"Stare de spirit\"!)!
Te înțeleg perfect, motiv pentru care îți voi reciti poezia și mâine ca să o percep într-o altă stare de spirit.
Iar poimâine...
Poezia ta o resimt ca o răscruce. Voi încerca să parcurg toate drumurile iar apoi mă voi înălța, voi \"compila\" și îți voi spune ce am reușit să deslușesc eu...
Cu toate astea, \"simt\" eu că dincolo de răscruce este lumină, așa că, din lumea mea plină de muchii tăioase supralicitez \"pe neve\" și...îți mulțumesc:

\"Timpul a plecat din ceasuri,
scrie:
vă rugăm, reveniți altădată.
Eu m-am așezat pe iarba dintre cifre,
știu că e bine.
Pentru că
odată îl ascunde pe niciodată,
odată
are fuste largi,
pentru că odată
are suflet de nomad
cu sânge albăstrit
de fierbinte ce este.\"

Inspirația ta vine din adâncuri de vremuri străbătute de nomazi cu sânge albastru sau din sclipirile aurii ale bobului de nisip ce va trece prin ochiul întredeschis al clepsidrei.
Sau poate din amândouă tărâmurile deopotrivă...
Te rog să mai faci experimente pe noi...

Mi-ar place să cred că îmi pot aniversa iubirea în fiecare zi.
Așa că, poți spune că nu ai greșit spunând asta.
Mulțumesc mult pentru urare!
Oricând avem nevoie de urări de ... bine!

Iubire, iubire, \"joc\" greu și frumos!
Unde mai pui că e atât de palpitant...
Superbe șotii, Hazel!
Șotii...Soții...S-o ții...tot așa!

Mie, cumva, reușești să mi-l zugrăvești pe Mântuitor cu palmele Sale adânci străbătute de piroane, cu pașii Sâi ușori de duh pe ape, cu tămăduirile și mântuirile Sale și cu carnea Sa, suferind în locul nostru.
Mae, Mae...cred că ai înțeles,
mai e loc pentru o stea !