Deziluzie

Pe undeva e nemultumire de sine, dorinta de a trece in pielea altui \'eu\' prin renuntarea \'uscaciunii\' de la suprafata primului eu. e ca si cum ai incerca \'dar nu tot timpul\', de a te regasi pe tine insuti.
Mi-a placut nespus:
\"Nu
am să zbor
niciodată,
dar nici n-am să mor
împărțit - la zero\"

Frumusete cu un gust amar.Dar toate drumurile sunt \"nebatute inca\".Tristetea nu mai are loc in acest zbor!

Această năpârlire ce ți-o dorești în unele clipe este dovada clară că ești viu, visele tale mai pot fi resuscitate dar poate că amâni pentru simplu motiv că starea asta de neliniște nu este o permanență.
Încă...
Mă recunosc pe mine însumi și -din păcate ! - deja pot spune că știu, va veni vremea când cei doi de \'\'EU\'\' din tine se vor bate pe viață și pe moarte!
Iar în astfel de clipe singura stea care mai va avea o semnificație pentru tine va fi cea al cărei nume este : Steaua Polară !
(Și nu cele de pe marginea unor poezii...)
Pentru acele momente, sunt alături de tine de pe acum, ascute-ți bine de tot maceta și pregătește-te să rezolvi problema!
Astea sunt sfaturi ci doar cuvinte din paginile vieții mele(anumite capitole desigur!)
Hai baftă!

Erată
\'\'va mai avea importanță\'\'
și
\'\'nu sunt sfaturi\'\'.
Îmi cer scuze pentru grabă!

\"nu
am sa zbor
niciodata\"...

e un nu si un da in acelasi timp, forma in care ai asezat versurile mi-a sugerat asta...

incertitudine

Nu am sa reusesc sa zbor niciodata asa cum a facut-o in visurile mele, nici eu nu mai vreau sa fiu eu...persoana aia care nu face chiar nimic...