Poezie
peperei si PePeRei
(jurnal de inginer silvic)
1 min lectură·
Mediu
Benzină.
Sudoare.
Drujbe.
Cizme de cauciuc.
Chiștoc umezit.
Spor de izolare.
Barăci.
Bancuri porcoase.
Răchie pe veresie.
Caaadeee!
Gâfîit de motoare.
Agonie.
Soare.
Prea mult soare.
Bălării noi și vânjoase.
Super noi.
Originale.
Amintirea umbrei dese.
Cursă de o sută de metri versuri.
Lista celor dispăruți.
Plăcuțe de identificare.
Bozii uriașe.
Poeți cu hardul formatat.
Bălării pă peste tot.
Dese, dese.
Nume uitate de oligofreni...
și de urmașii lor
cu rădăcinile tăiate:
Mozart, Da Vinci, Eminescu...
GIGI + CICI = LOVE
Super ofertă de bălării...
LEGENDA POEZIEI
pepere - parchetul poeților radicali
PePeRe - Poezie Punct Ro
5 Aprilie 2003
(Ecourile unei seri de club A- 4 Aprilie 2003).
022.143
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “peperei si PePeRei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/40569/peperei-si-pepereiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ECDragă Ellen,
Recunosc...Este mai mult o reacție decât o poezie de sine stătătoare, o reacție declanșată de discuțiile de la sfârșitul întâlnirii de la Club A din 4 aprilie 2003. Nu am cum să mă enervez, deoarece - pe undeva - ai dreptate! Cuvântul \" oligofreni \" a fost lansat ca o torpilă de un reprezentant al unicului curent valabil în poezie ( a se citi -artă în general ! ), un curent novator care nu vrea să țină cont de influențele titanilor din literatură, acum morți, deja îngropați și care trebuie uitați definitiv (citiți și uitați pentru a nu influența creațiile viitoarelor generații !). Este ca și cum ar trebui să îți scoți rădăcinile care te-au ajutat să crești...Acel personaj promova - cel puțin așa am simțit eu ! - un sentiment acut de dezrădăcinare, de unde și ideea cu parchetul forestier.
Discuția poate va continua, poate nu, vom vedea, ar fi trebuit să fii acolo, la club(desigur dacă ar fi fost posibil!), oricum sper că cineva de pe acest site, mult mai sintetic și mai critic ca mine, va comenta mai fidel atmosfera din seara respectivă, și poate vei avea o imagine mult mai obiectivă...
PS Ai coborât vreodată piciorul unui munte altădată umbrit de copaci seculari acum defrișat și abandonat? Știi ce este acolo ? Rădăcini, cioturi, rugi imenși de mure, puieți crescuți haotic, șerpi, bălării - la greu ! - pietre instabile, nici o potecă disponibilă, într-o singură expresie : un haos pe pământ...de nestrăbătut! Ei bine, eu, ca geolog de prospecțiuni am străbătut un astfel de purgatoriu...loc ce mi-a fost sugerat de ideile \" novatoare \" ale tipului lansator de rachete din seara cu pricina.
Mulțumesc, oricum pentru vizită.
Recunosc...Este mai mult o reacție decât o poezie de sine stătătoare, o reacție declanșată de discuțiile de la sfârșitul întâlnirii de la Club A din 4 aprilie 2003. Nu am cum să mă enervez, deoarece - pe undeva - ai dreptate! Cuvântul \" oligofreni \" a fost lansat ca o torpilă de un reprezentant al unicului curent valabil în poezie ( a se citi -artă în general ! ), un curent novator care nu vrea să țină cont de influențele titanilor din literatură, acum morți, deja îngropați și care trebuie uitați definitiv (citiți și uitați pentru a nu influența creațiile viitoarelor generații !). Este ca și cum ar trebui să îți scoți rădăcinile care te-au ajutat să crești...Acel personaj promova - cel puțin așa am simțit eu ! - un sentiment acut de dezrădăcinare, de unde și ideea cu parchetul forestier.
Discuția poate va continua, poate nu, vom vedea, ar fi trebuit să fii acolo, la club(desigur dacă ar fi fost posibil!), oricum sper că cineva de pe acest site, mult mai sintetic și mai critic ca mine, va comenta mai fidel atmosfera din seara respectivă, și poate vei avea o imagine mult mai obiectivă...
PS Ai coborât vreodată piciorul unui munte altădată umbrit de copaci seculari acum defrișat și abandonat? Știi ce este acolo ? Rădăcini, cioturi, rugi imenși de mure, puieți crescuți haotic, șerpi, bălării - la greu ! - pietre instabile, nici o potecă disponibilă, într-o singură expresie : un haos pe pământ...de nestrăbătut! Ei bine, eu, ca geolog de prospecțiuni am străbătut un astfel de purgatoriu...loc ce mi-a fost sugerat de ideile \" novatoare \" ale tipului lansator de rachete din seara cu pricina.
Mulțumesc, oricum pentru vizită.
0
Sper sa nu te superi ca mi-e ca ma pui la oligofreni...Asa ca sa-ti zic repede, pana nu te enervezi, care versuri mi-au placut cel mai tare: \"caadee!\" ca vine neasteptat in context si \"GIGI + CICI = LOVE\"...