Poezie
Cana
1 min lectură·
Mediu
Azi, iar am băut apă după tine
și ți-am simțit mireasma sărutului
încă proaspăt aninat
în memorie de porțelan.
Am apucat cana cu mâna stângă
și am sorbit în același timp,
ridicându-mă de pe scaunul
pe care mă așezasem din greșeală.
Setea, ca o atingere între gene,
dorul de oază al deșertului
au regăsit buzele mele uscate.
023.318
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “Cana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/37446/canaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FHFHFlorin Hălălău✓imi place mult
0
ECPorțelanul este o argilă foarte, foarte fină, ai putea să te gândești la o placă fotografică, iar de aici și până la amintiri, este doar o chestie de ...sete.
0