Poezie
Wuthering Heights
1 min lectură·
Mediu
N-am speranțe pentru ziua care vine
să pot să mă trezesc cu soarele în zori,
gânduri negre roiesc umbre peste mine
iar pe masă zace-un glonț izbăvitor...
Doamna Noapte însăși susură-n visare,
stelele-mi aruncă sclipiri de amnar,
peste tot singurătate, peste tot pustietate
și văd otrava cum se clatină-n pahar...
Drumul e greu în nopțile prea lungi,
te-aștept mereu,la mine să ajungi.
Oare-ai s-ajungi
Încearcă să mă faci să cred că va fi mâine,
doar o speranță, numai una, poate nu-i târziu,
rămân doar o tulburătoare efemeridă,
iar tu mistuitoareo, focul meu.
Acum că știu, deja e prea târziu.
Aripi deschid într-un zbor amețitor.
Hai spune-mi draga mea că nu-i decât un vis
de-acum...răscrucea mea.
001.675
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “Wuthering Heights.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/36958/wuthering-heightsComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.