Mediu
Bate vântul gene
de smarald în iarbă
pleoapa nostalgiei
pâlpâie timid,
se-ncovoaie tubul
stufului de trestie
apărut deodată
pe un țărm arid.
Luciul de-apă-ngheață
o retină sfântă
ce privește rece
și în jos și-n sus,
mângâie văzduhul
palma nemuririi,
muribund străluce
soarele-n apus.
Tremură albastrul
dintr-un colț de boltă
cade paradisul
iarăși peste noi,
invocând motivul
magic de recoltă
și-adăpat de visul
ultimelor ploi.
034.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Blăjan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Blăjan. “Amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-blajan/poezie/122291/amurgComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NCnostalgia face cu ochiul, palma nemuririi mangaie, \"paradisul cade peste noi\", deci nu esti singur,
iar visul ultimei ploi, vine sa continue imaginea,
s-o contureze, s-o duca departe, departe...
Anana
iar visul ultimei ploi, vine sa continue imaginea,
s-o contureze, s-o duca departe, departe...
Anana
0
EBVa multumesc pentru comentarii si aprecieri, cred ca tot ce e de admirat, este doar limba noastra ce ne permite astfel de \"picturi\" in cuvinte.
0
sugestiv.