Poezie
Sacrificiul
vise și aripi
1 min lectură·
Mediu
Ai murit și te-am acoperit cu cerul,
să-mi fie sprijin pentru aripi...
Potop de grindină, a fost să-mi frângă zborul
născută din teama-ți fără margini.
Ce nu-nțelegi?
Eu sunt doar clown-ul
ce își cânta iubirea-n piețe...,
un saltimbanc ce ai lovit cu pietre
crezând că are mii de fețe.
Pe eșafod, zdrobindu-mi aripile și-așa frânte,
Din disperarea de a-mi diseca pe viu durerea,
ai reușit ca teama să-ți dispară
Acoperindu-ți trupul cu veșmânt de doliu...
și-nsângeratul suflet,
cu lințoliu.
Ce nu-nțelegi? Că teama ți-a fost armă?!
Te-ai sinucis iubito...
și-acum ești moartă.
Acum..., ești doar stăpâna visului, ce-noată-n lacrimi
sclipind ca stelele, în cerul lumii mele...
atâta timp, cât mai există-n noi speranță
că-n inerția aripilor căzute fără vlagă
se mai ascunde încă, un strop de viață.
002.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Bîrziche
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Bîrziche. “Sacrificiul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-birziche/poezie/13910326/sacrificiulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.