Poezie
Coșmarul
Vise și aripi
1 min lectură·
Mediu
În dimineți ce se-nfiripă sub geana de lumină,
Îngenunchind, îmi sorb puterea să-nfrunt apocalipsul,
Ce-n suflet naște minunea speranței ce se-nchină,
La zborul scânteilor de-aramă ce-mi scrie acatistul.
Un nou tratat de pace… sau încrâncenata luptă?
Destinul va decide aruncând în cer cu zarul,
Iar sfinți îndoliați, plângându-și aureola ruptă
Jelesc mahmuri prin colțuri, ce-a fost cândva altarul.
În zări întunecate, cad cruci arzând pe ruguri,
Iar vântul, ce-aduce-n nări miros de carne arsă,
Împraștie pe drumuri ocean de necrologuri
Și-mi stinge în vârtejuri lumina de pe masă.
001.725
0