Poezie

Întors din pustiu

stări de spirit

1 min lectură·15 martie 2010

Mediu

Râd cu brațele desfăcute până la cer -

gură lacomă încercând să cuprindă universul.

În palme-mi stau ca-ntr-o balanță

deopotrivă întinderea albastră și galben-cenușiu,

tot Necuprinsul.

Dansez cu păsările

ce se-adună în pletele și la subțiorile mele

ca în crengile și scorburile pădurii,

acoperindu-mă cu iarbă și mușchi verde,

frunze cunună și flori la ureche,

cu soare, rouă, cer senin și curcubee.

Cânt până la epuizare...

Îngânând o ciocârlie,

în lupta ei cu înălțimile, inima-mi zboară

mai sus decât munții,

mai sus decât Luna,

mai departe de mine,

mai aproape de Dumnezeu.

Mă-ntreb cine sunt

Și țip...:

CINE SUNT EU?

Primăvara din văi răspunde-n ecou:

Eu..., Eu..., Eu...

001.804

Eugen Bîrziche. “Întors din pustiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-birziche/poezie/13933075/intors-din-pustiu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.