Poezie
Prins între două lumi
1 min lectură·
Mediu
Întind brațele...
cuprinzând tot universul zilelor trecute.
Picături de rouă îmi inundă fruntea și ochii
Curgând râuri pe obraji
până in colțul buzelor mute.
Cu fiecare pas prin galaxie
Mai arunc o clipă in fântâna timpului
Prima..., sau poate cea de pe urmă
în jocul prostesc al dorințelor ce se vor împlinite.
La fiecare răsărit al atâtor sori
Mai mor cate o zi
sau îmi las furată o viață,
Evident,
a mea de fiecare dată,
Iar apoi o iau de la capăt
Alergându-ți prin inimă ca un dor...
Voi trece prin copilărie
Orfan,
Fără stele-mamă.
Împiedicându-mă în razele de lună,
Plângând singur pe o Cale Lactee lăturalnică,
Voi crește galopând cu caii tăi sălbatici.
Adolescența îmi va da aripi de foc
Și voi străluci în palmele tale
Făcute căuș
Încercând să mă prindă...
Sau poate, furișându-te în grădină
Să privești stelele în toiul iernii
Îți voi aprinde trupul pe rugul dragostei
Încălzindu-ți pântecul
De unde mă voi naște lumină.
001.717
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Bîrziche
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 159
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Bîrziche. “Prins între două lumi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-birziche/poezie/13903173/prins-intre-doua-lumiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.