Poezie
Marea și nisipul
1 min lectură·
Mediu
Amintiri se zbat în lanțuri grele
Ca bilele de-oțel, rănind pământul
În nopțile cu cerul plin de stele
Și lună ce-și ascunde-n zâmbet trupul.
De mână cu eternitatea mută,
Pustiul îmi așterne-n suflet zarea –
Prietenul meu bun, de vreme multă;
Îmi cântă la ureche marea...
Cu valuri roșii în apus de soare
Spălându-mi rănile încătușate
Mă face să visez la evadare
Tot promitându-mi... viață după moarte.
Îmbrățișându-mă în miez de noapte,
Furând puțin câte puțin din mine,
Săruturile ei insinuante
Șoptesc, cântându-mi... “orice lângă tine”.
001.778
0