Mediu
A fost…
Cândva erau atâtea raze de soare...
În ale noastre suflete…
Dar azi de ce totul doare?
De ce…
ne-am întors din drum…
făra să ne mai privim?
Amintiri ce se sting ca un far
răman pe un drum pustiu…
Ploile cad…
pentru lucruri ce nu vor mai fi…
și totodată cerul zâmbește
cu speranțe…
Lacrimile…mângâie ochii tăi…
Apoi pe ai mei…
Și invers….
Ne privim…străini…
Cu sentimentul…
Că povestea noastră
“a fost”…
Și apoi…
ne rămân doar incertitudini…
oare de ce atât de repede
totul s-a sfârșit…
001501
0