întâmplările din jurul inimii

au pus pământ pe tine, credeai că e cer, îl strigai pe dumnezeu prin megafoane; și ți-a răgușit vocea, s-a împrăștiat pudra: cenușa parfumată a eonilor. pot căpăta orice formă întâmplările din jurul inimii, o mână nevăzută coase un asfințit de altul, adâncă devine rana din graba întunericului, pântecul solar al secundei se subțiază, trup de femeie, (neroditor) cât l-ai iubit! ți-a lipsit curajul să-i spui: EU sau EA… întâmplările din jurul inimii se vor răsuci, precum morții în mormintele lor pentru o nouă paradigmă a speranței în versuri fragile, fluide, să treacă prin coloanele arterelor, ca odinioară nestrămutata credință în zei, prin marmură; în versuri ce vor îmbătrâni fără tine, încercând să lărgească două corzi de chitară pentru nicio vânare de vânt.