oameni și lucruri

îmi place să spun lucrurile au o urmă de creier un fel de clei pe la încheieturi exilată noaptea în pahar proteza așteaptă vodca tămăduitoare pentru ea raiul e gura omului locul numărul 5 Interregio 1824 trăiește în divizibilitate cu vagonul numărul 35 și el așteaptă un fund mai tare să-l frece petul de-un sfert din care beau apă așteaptă să-l înghită pământul ceasul privește cheia ruginită-n broască un ticăit i-ar întrerupe mersul mă uit la aceste lucruri de două ori o dată pentru ele cât de singure sunt și neîmplinite a doua oară pentru mine că deși le am tot așa sunt