ultima apariție

gata cu poezia despre dumnezei despre îngeri vagabondând pe aleile strâmte ale cuvintelor gata cu traseul frustrărilor marcat de bornele unor silabe gâfâite spaimele vor dospi apocalipsele altcuiva nu te-am iubit cât să mă dispersez în parfumul celeilalte umbre îmi înnod la gât fiecare înfrângere și simt cum se strâng dar numai de-a dracu te mint că e bine am pus punct expandărilor în borgianisme și îmi cer iertare mie ca unui dumnezeu adevărat că n-am lăsat sufletul să pască pe kilimandjaro nu l-am dus într-un parc de distracții să-nvețe că jocul e cea mai bună variantă a vieții iar mai târziu am confundat distileria fericirii cu o stradă banală în care ai apărut de după colț