veneau polonezii

atunci pământul își lățea spinarea de la un capăt al plajei la celălalt tu lângă ghiol prindeai în menghina privirii sfârcurile ieșite prin pânza uscată a nămolului terapeutic ți se-aprindea focul sub piele se umflau omoplații de flăcări și căutai răcoarea la capătul celălalt eu mă visam occidentală fugeam după polonezii cu rujuri și fa pentru câte-o bijuterie de-argint emailat se mutau polonia solidaritatea și lech walesa în geanta mea de vinilin n-aveam timp de măsurat absențe dura doar 7-8 zile concediul nostru pe litoral după aceea viața aluneca în amonte rămâneau aluviunile fiecare zi sosia celeilalte se așeza cuminte la rând