logodna

de câte ori mi-ai spus că ispitele ciugulesc pedigriul conștiintei se prind în horă suprapun inelul peste chipul rostogolit al lunii… așa ni se naște povestea… în cercul ei clipa stă ghemuită inelul nu se potrivește … îl așezi pe creanga gândului aerul frige poleiala coclește cuibul de viespi pornește-n exil… cu inelul înflorit pe degetul mic primăvara trage să moară la pieptul tău… … de-acum ne vom iubi pe bucăți astăzi cu mâna care scrie poemul mâine cu inima asfaltând pelerinaje peste ani cu ploile acide din rigolele unui timp vegetal… îți voi simți pulsul în scheletul fiecărei iluzii cum știai tu să le-nsuflețești cum știai tu să-ți aprinzi țigara la flacăra lor fără nicio ostentație…