S-a cutremurat pământul.
Am mai văzut o eclipsă de lună.
În timp ce-mi satisfăceam monotonia
Am mai cules și-un măr, două…
Iar tu, tu...
luate-ar dracu de ființă cu suflet.
Am mai scris un
Încep să caut versuri
prin rafturi,dulapuri,
cărți închise cu semne de foi,
scrise cândva pentru același fel de semn
marcat pe sufletu-mi trecut prin focuri asemeni,
dar nu găsesc....
Și nu-i
E-aievea
e întocmai
iubesc de nu mai pot respira singur
inima mi-e mijloc de locomoție
iar gândul se răsfață trufaș
și-i urmează condescendent pașii
tic-tac, tic-tac, ritm constant
în jurul
Ca să rămână-n noi doar lacrimi din ghețar,
Va trebui întâi să trecem o eră glaciară-
Și nu să tot sperăm a-ntoarce fără har
Și fără luptă cruntă o prea curândă vară.
Sunt vieți și vieți
Închipuirea-mi joacă feste...
realitatea se relativizează
sub presiunea lucidității
iar timpul mi se scurge prin creier
ca apa de munte prin peșteri..
Ce a fost ieri
ce este astăzi
devin
De consideri fiecare floare
Un semn de întrebare,
și fiecărui semn de întrebare
îi furi câte-o petală
-să fie-a ta,
Iar dacă fiecare om
Fură câte-o petală
-să fie-a sa,
Atunci întrebarea e
Nu-mi place să mă plimb cu tine de mâini
pe înălțimi
printre crestele sculptate
de curenții gândurilor noastre.
Nu.
Aș vrea să tocesc cu tine
toate potecile pădurilor de șes,
iar înălțimile