Normal că trebuie să existe un fir epic echilibrat sau măcar acea coerență care să determine cititorul să continue să lectureze un anumit text.
Cu toate acestea nu cred că vreau să încadrez în
- Asta ți-e fata? Domnișoară o să te rog să nu mai apari niciodată atât de murdară în fața mea, ne-am înțeles? O domnișoară bine crescută se păstrează mereu curată, orice ar fi nevoită să facă.
Am
În noapte senzațiile se lipesc de tine ca niște pânze de paianjen, aparent invizibile, trăirile devin intense, obsesiile se adâncesc, suntele capătă tonalități ciudate, umbrele stăpânesc colțuri ale
Clipele s-au rostogolit unele peste altele, când învolburate ca apele unui râu de munte, când calme asemeni unei mări fără valuri, delimitate în luni, anotimpuri ...mai apoi în ani.
Timpul, care până nu demult nu mai măsura decât zile lipsite de evenimente sau schimbări previzibile ale vremurilor, trecea acum măsurând clipe de viață sau pași către moarte.
În noaptea în care
- Se-ntâmplă ceva cu tine Ană, de câteva săptămâni parcă înflorești, îi spuse Elena într-una din zile.
- Ce să se întâmple, nimic, toate-s cum le știi, poate mă obișnuiesc, mă adaptez cum se
În cameră, în godinul din fontă pe care-l primise în dar de la aceeași doamnă Vlădău, lemnele pocneau împrăștiind mireasmă de tei.
O fascinase forma acelei sobe pe care o descoperise în beciul
Pe formația către care Ana se îndreaptă cu pași repezi îmbrăcată cu noul halat de culoare roșie specific lansatoarelor, în scurt timp s-au creat două tabere. Se stârnise mare vâlvă, prilej
Dragă Ana,
Nu mai știu nimic de tine de când am plecat și după cum am socotit, dacă totul a fost bine, am un nepot sau o nepoată acum.
Și vreau să-ți spun,
Clipa fatală nu i-a mai permis Anei să realizeze nimic. A apucat doar să aprecieze distanța. Impactul a fost scurt, contactul cu pietrele și cu apa fulgerător. Dar nimic din aceste impresii scurte
Un soare puternic o întâmpină pe Ana în ziua în care s-a externat din spital. Cu fișa de ieșire în mâna stângă se chinuia să deschidă poarta de fier a Spitalului Militar unde ajunsese datorită
Roland era fostul ei coleg din școala generală. După mamă român, după tată sas, el a apărut le ei în școală în clasa a patra, detronând-o pe Ana de pe locul de comandant de detașament pe care ea
Puse la punct toate detaliile.
Cu toate acestea stătea pe marginea patului sprijinindu-și în palme capul, cu senzația că după toate câte au fost, urma să vină un sfârșit.
Nu avea la ce să se mai
La oncologie saloanele erau pline, iar puținii pacienți care nu erau conectați la perfuziile cu citostatice, își târâiau într-o tăcere apăsătoare trupurile însămânțate de moarte către toalete.
În
Au ajuns odată cu seara. Ana nu-și amintea ca vreodată în toată viața ei să fi simțit atâta oboseală cât acumulase în cele două zile de mers. Poate și din cauza faptului că, la surmenajul fizic, se
Privind în urmă, peste ani, Ana nu va putea înțelege ce anume din toată învălmășeala de evenimente ce s-au petrecut atunci, a determinat-o ca într-o clipă să-i simtă pe toți în jur niște
Atunci am cunoscut-o eu.
În acea perioada.
Aș încerca să spun banal, dar ceva din mine nu-mi dă voie.
Nimic nu e întâmplător.
Toamna întunecase orașul florilor, soarele nu ieșise de câteva
Sprijinită cu coatele de marginea terasei, Ana încerca să-și potolească starea de relaxare și încrederea nefirească în prezentul acelor clipe.
Îi era teamă să nu fie din nou vorba doar de
Noapte tainică, o noapte deosebită se așternu peste toată ființa lumii. Acea liniște tainică a nopții de Crăciun, netulburată decât de clinchetele clopoțeilor îngerilor pământeni, care
Soarele era aproape de sfârșitul călătoriei lui zilnice și parcă se mai odihnea, obosit, pe vârful unui deal când fu răpus în cele din urmă și se lăsă să alunece lăsând în urma lui umbrele
Nu a mai durat mult și a venit iarna. Fără să ningă. De vreo două ori a fost lapoviță, în rest marea fierbea învolburată în fiecare seară, ploile deveniseră o obișnuință și sufletul meu era greu,
Trecuse deja o săptămână de când Ana se mutase împreună cu Andrei în acel oraș despre care nu știa nimic. A descoperit între timp că străzile nu erau atât de întortocheate precum le văzuse la
Îi plăceau diminețile Anei.
Pe străduța ei, dimineața era liniște, la restaurantul din față se scoteau mesele afară, iar vecinul cel bătrân ieșea să-și plimbe câinele odată cu ea.
Abia
EG