Proză
regulament de ordine interioară
3 min lectură·
Mediu
dimineață când am deschis ușa de la balcon durerea de spate m-a lăsat fără respirație. m-am speriat cumplit preț de o clipă mi-am imaginat că voi merge aplecat pentru restul vieții.
atunci am înțeles. există lucruri care ni se par firești care ni se par că le merităm cum ar fi mersul cu pieptul înainte. dar nu e așa. firescul e un privilegiu. mi-am promis că dacă voi mai apuca să merg drept mă voi uita în ochii tuturor. până acum pe stradă mergeam cu ochii plecați ca o linie frântă. am înțeles înțelegerea asta mi-a luat și bruma de aer din plămâni.
când am încercat să mă ridic oasele mele au scrâșnit ca roțile unui tren oprit brusc în plină câmpie.
judecătoria era plină ochi. am intrat m-am dizolvat brusc în miros de semințe prăjite. de om prăjit. m-am dizolvat ca o pastilă efervescentă pe care o pui în apă.
cel mai mult m-a enervat că nu puteam să-mi aud pașii. aș fi știut unde merg.
în drum spre casă m-a mușcat un câine.
aici nu există sell-gros nu există lotus nu există universitate. oamenii imită comportamente ei spun că trăiesc eu spun viața înseamnă mult mai mult decât să-ți simți inima contorizând ca o stație de gpl.
în orașul de dincolo stăteam pe malul râului și aveam două biserici. aici stau tot pe malul râului și tot între două biserici. când sunt bine dispus mă laud tuturor că sunt născut cu stea în frunte. sunt un orb norocos oriunde aș sta am puncte de reper foarte bine conturate.
aici există câteva reguli simple pe care trebuie să le respecți. dacă nu ai cu cine să ieși în oraș te culci devreme. dacă mergi la o bere ai grijă cum vii acasă că te văd vecinii. în orașe mari visuri mari în orașe mici visuri mici.
peste vreo două săptămâni va fi hramul bisericii mele. după ce se va termina slujba o să fie sarmale și țuică pentru toată lumea. ar trebui să auzi cum cânt ecce sacerdos magnus. de obicei lucrurile pe care le fac le fac gândindu-mă că ți-ar place. o să cânt așa tare încât o să auzi și tu acolo pe rue saint jacques.
între timp o să mă apuc de învățat. regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată procedura civila procedura penală. toată lumea mi-a spus că vor veni multe fete la concurs și că toate sunt deștepte. niciuna nu e născută cu stea în frunte.
când eram în clasa întâi am luat un cinci la mate. de frică am vrut să fug de-acasă și m-am grăbit să cobor scările. am căzut cu fruntea de beton și de-atunci am rămas cu un semn în formă de stea pe frunte. semnul ăla e steaua mea norocoasă.
054.247
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 462
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “regulament de ordine interioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/proza/242293/regulament-de-ordine-interioaraComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Un singur lucru nu voi zice si anume ca nu scriu proza. Cam poetica, dar din punctul meu de vedere e proza. Nu scriu poezii, pentru simplul motiv ca nu sunt poet. Poezia e pur si simplu accidentala. Cum spuneai, eu doar scriu scriindu-ma. Poetizarea nu ma face poet, ma face doar altfel, cum ii face pe toti.
0
Parerea mea este ca acest text ar trebui incadrat la personale. Este o insiruire de informatii care sunt tipice pentru un jurnal, dar nu se pot intitula proza.
Nu este suficient sa filozofezi pe marginea vietii
pozitionandu-te tacit si implicit intre nufar/privilegiatii care inteleg ceea ce EI nu inteleg pentru ca imita comportamente:
\"aici nu există sell-gros nu există lotus nu există universitate. oamenii imită comportamente ei spun că trăiesc eu spun viața înseamnă mult mai mult decât să-ți simți inima contorizând ca o stație de gpl.
Parearea mea este ca si tu imiti comportamente, altfel nu ai participa la hram gandindu-te ca dupa ce se va termina ceremonia vei canta ca sa se auda pana la banuiesc ea in saint jacques.
Cam asta am avut de spus, si poate as fi tacut dar, regulament de ordine interioară, inca imi permite sa postez comentarii pe text in care sa spun sincer ce nu mi-a placut. A, si nici stilul nu mi-a placut. Pare o compunere ingrijita. Nu are emotie, sau nu reusesc eu sa ajung la ea.
Nu este suficient sa filozofezi pe marginea vietii
pozitionandu-te tacit si implicit intre nufar/privilegiatii care inteleg ceea ce EI nu inteleg pentru ca imita comportamente:
\"aici nu există sell-gros nu există lotus nu există universitate. oamenii imită comportamente ei spun că trăiesc eu spun viața înseamnă mult mai mult decât să-ți simți inima contorizând ca o stație de gpl.
Parearea mea este ca si tu imiti comportamente, altfel nu ai participa la hram gandindu-te ca dupa ce se va termina ceremonia vei canta ca sa se auda pana la banuiesc ea in saint jacques.
Cam asta am avut de spus, si poate as fi tacut dar, regulament de ordine interioară, inca imi permite sa postez comentarii pe text in care sa spun sincer ce nu mi-a placut. A, si nici stilul nu mi-a placut. Pare o compunere ingrijita. Nu are emotie, sau nu reusesc eu sa ajung la ea.
0
pozitionandu-te tacit in nufar intre privilegiatii care inteleg, nu pozitionandu-te tacit si implicit intre nufar/privilegiatii
banuiesc, ea, in saint jacques nu banuiesc ea in saint jacques
banuiesc, ea, in saint jacques nu banuiesc ea in saint jacques
0
Multumesc de opinie, aveti dreptul la ea, conform regulamentului. Textele mele nu se citesc separat, dar nu pretind intelegere din partea dumneavoastra. Si nici sa simtiti emotia unuia cu care nu aveti nimic in comun, la nivel de trairi interioare. Respectul punctul dumneavoastra de vedere si...cam atit.
0

E tot un fel de \"călăîtorie spre marginea nopții\":
\"cel mai mult m-a enervat că nu puteam să-mi aud pașii. aș fi știut unde merg.\"
Ziceai undeva că nu scrii poezii. Poate că între timp vei fi spus că nu scrii nici proză (recunosc,nu am fost tot timpul pe fază)! Dar indiferent ce am crede noi că scrii, scrii scriindu-te! Asta contează!