terminalul

la o adică puțin mi-a păsat. mă uitam la piercingul lui la fesul lui. povestea părea credibilă bunul simț părea credibil. la o adică povestea lui cu mici variațiuni a fost povestea mea. cîteodată te simți vinovat pentru că ți-ai părăsit povestea și cineva e nevoit s-o trăiască în locul tău. dacă te deranjez spune-mi. nu mă deranjezi. sînt din constanța am adormit în sala de așteptare și mi-au furat toți banii. tre\' să strîng vreo trei sute de mii într-o oră. îți dau numărul lu\' taică-miu să-ți trimită banii. nu sînt cerșetor asta e n-am crezut că mi se poate întîmpla. să presupunem că avea dreptate. dacă n-aș fi plecat din poveste dacă aș fi rămas acolo poate n-ar fi trăit în locul meu. dacă mi-aș fi continuat povestea pe care o începusem demult cu acel n-am unde să dorm cu sprijinitul nopții de ziduri după ce am găsit-o beată și pișată în stația de taxiuri. dacă aș fi dat în fiecare noapte doi lei pentru a dormi în gara de nord doi lei pentru două țigări fumate pînă mi-am fript degetele și ochii celor care jinduiau la fumul meu la plămînii mei. poate că locul din sala de așteptare ar fi fost ocupat și el n-ar mai fi adormit. * mîine e ziua ta de plutire. ai să-ți faci din perdea un covor fermecat sau o păpușă pe care o înveți să cînte la violoncel. * l-am ajutat. știam că sentimentul de vinovăție n-o să dispară dar nici schimb de povești nu puteam face. cînd pleci de undeva altul îți ia locul. totul ține de schimbare în viața asta. schimbăm poveștile schimbăm trenurile schimbăm gările. toate astea sînt niște piei care trebuie să cadă. altfel nu am fi noi am fi niște elevi încolonați frumos să viziteze muzeul străinilor. să presupunem că nu avea dreptate. l-am ajutat end of story fiecare cu felul lui de a cerși. dacă cerșești măcar fă-o elegant. în vechea poveste eu așa am făcut. măcar pentru că mi-a ținut povestea într-o notă elegantă merita să-l ajut. * un compartiment cu scaune tari. pe fereastră atît de întuneric încît am crezut că trenul nu se mișcă. în compartiment toate își pierd conturul. nu mai există orașe case copaci. există doar lumini. uneori trec zvîcnind prin fața ochilor și-atunci realizezi că n-ai să atingi lumina dacă ea nu se lasă atinsă. uneori buzele se mișcă oamenii mă cred nebun. chiar și tu mă întrebai ce spun cînd mă vedeai că vorbesc singur. nici eu nu știu. adevărul e că buzele sînt terminalul unui aeroport. cînd se deschid se pleacă oriunde.