Poezie
mater misericordiae
2 min lectură·
Mediu
ea se chinuie să omoare gîndacii de bucătărie și-au făcut cuibul
în masa pe care mănîncă toți la comun
și-a cumpărat un tapet cu un lan de floarea soarelui
cînd doarme ea intră în lanul acela și se învîrte cu gura deschisă
după soarele roșu îi poți vedea vîrful limbii tremurînd de emoție
de două ori pe an își taie părul
împarte firele în fire de dat iubiților fire de păstrat
și fire de împletit scări peste lună
cînd ies de la muncă în gît se ghemuiește un șarpe
îl simt cum se mișcă vomit
îmi spun că sînt un om norocos mi-a făcut cadou un fular
vomit în el și lumea nu mă poate vedea
uneori visez că fur cheile mamei de la mașină
noi nici n-avem mașină tata a avut o motocicletă
pe care-a pierdut-o la pocker într-o noapte de pomină
tata a avut o noapte de pomină pe care-a pierdut-o
cînd s-a trezit fără șubă într-o stație de autobuz
mă întreb dacă moartea mea mi se trage de la taică-miu
așa ar fi onest și firesc dacă viața mi se trage tot de la el
și-n vis mama îmi taie mîinile să ia cheia iar eu nu mai sînt bun de nimic
toată viața
beau apă numai cînd plouă mă așez în genunchi și liorbăi precum o vită
apa are gust de păcură se scurge ușor pe bărbie ajunge la piept
cineva îmi dă foc ard mă simt bine așa
023806
0
MS