Poezie
restricted area
me&my opi
3 min lectură·
Mediu
apel nepreluat
cîteodată nu răspund la telefon
nu vreau să văd pe nimeni
am impresia că nici n-ar fi trebuit să mă nasc
și că de fapt am furat locul altuia mai bun
mă fac ghem afară stă să se întîmple ceva
o tragedie sau o ploaie teribilă
nu simt mai nimic prin vene curge un fel de asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfîrșitul zilei
oamenii nu mai sunt decît o grindină care lovește cu ură
tot ce nu are suflu
apel nepreluat
astăzi nu mai învie nimeni
nici eu nu mai am forță
se retrag toți ca liliecii în peșteri
undeva o stradă se transformă într-un bărbat se ridică și merge
ca lazăr căutîndu-și chipul
undeva o umbrelă se transformă într-o femeie se ridică și merge
mersul ei apăsat mi se înfige în creier
exersez lucruri de care nu mai este nevoie
îmi țin respirația cînd ies alții pe stradă
încetinesc bătăile inimii
sting lumina îmi închipui că-s orb
am nevoie de gesturi firești
nu mai mult
de undeva mai răzbate o muzică
ne învîrtim toți în jurul pămîntului ca niște balerini
ce mai aduc aminte de două sau trei momente de grație
apel nepreluat
țeava de la chiuvetă s-a spart
geamul s-a spart
arcada s-a spart din ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i mai hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro
după o noapte de nesomn inevitabil o dimineață ploioasă
după o moarte închipuită inevitabil o dimineață ploioasă
pîinea își schimbă culoarea din alb se face gri apoi vînătă
trop trop trop ploaia cade pe acoperiș ca un taraf în zi de hram
ploaia cade pe acoperiș acoperișul cade și el încă o iarnă cu ochii deschiși
încă un credit la c.a.r încă o grefă de piele
e simplu să crezi că pentru toate există soluții
doar pîinea își schimbă culoarea
din alb se face crem apoi pămîntie
apel nepreluat
apoi micile noastre certuri despre care alții nu știu
apoi micile certuri ale altora despre care povestim zîmbind
dacă spui aer ți se mai dă încă o zi
dacă spun aer mi se mai dă încă o inimă
restricted area mai strigam și intram în tine
tu erai o mină de diamante din sierra leone
restricted area repetau muncitorii din gură în gură
în curînd va avea loc o explozie în curînd vom avea trup pentru explozie
după ce se ridica aburul strîngeam hămesit încolăcirile tale
ca niște fragmente de kimberlit
apel nepreluat
aici se așteaptă vești despre sfîrșitul zilei
taximetriștii așteaptă sfîrșitul zilei
îi văd în galben niște pui supți din găoace de șerpi
nimeni nu iese pe stradă
încă o zi care mă strînge în fălci ca un aligator rătăcit într-o capitală
dacă spui aer ți se mai dă o inimă
dacă spun lipsă mi se dă o mască
cîteodată nu răspund la telefon
nu vreau să văd pe nimeni
am impresia că nici n-ar fi trebuit să mă nasc
și că de fapt am furat locul altuia mai bun
mă fac ghem afară stă să se întîmple ceva
o tragedie sau o ploaie teribilă
nu simt mai nimic prin vene curge un fel de asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfîrșitul zilei
oamenii nu mai sunt decît o grindină care lovește cu ură
tot ce nu are suflu
apel nepreluat
astăzi nu mai învie nimeni
nici eu nu mai am forță
se retrag toți ca liliecii în peșteri
undeva o stradă se transformă într-un bărbat se ridică și merge
ca lazăr căutîndu-și chipul
undeva o umbrelă se transformă într-o femeie se ridică și merge
mersul ei apăsat mi se înfige în creier
exersez lucruri de care nu mai este nevoie
îmi țin respirația cînd ies alții pe stradă
încetinesc bătăile inimii
sting lumina îmi închipui că-s orb
am nevoie de gesturi firești
nu mai mult
de undeva mai răzbate o muzică
ne învîrtim toți în jurul pămîntului ca niște balerini
ce mai aduc aminte de două sau trei momente de grație
apel nepreluat
țeava de la chiuvetă s-a spart
geamul s-a spart
arcada s-a spart din ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i mai hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro
după o noapte de nesomn inevitabil o dimineață ploioasă
după o moarte închipuită inevitabil o dimineață ploioasă
pîinea își schimbă culoarea din alb se face gri apoi vînătă
trop trop trop ploaia cade pe acoperiș ca un taraf în zi de hram
ploaia cade pe acoperiș acoperișul cade și el încă o iarnă cu ochii deschiși
încă un credit la c.a.r încă o grefă de piele
e simplu să crezi că pentru toate există soluții
doar pîinea își schimbă culoarea
din alb se face crem apoi pămîntie
apel nepreluat
apoi micile noastre certuri despre care alții nu știu
apoi micile certuri ale altora despre care povestim zîmbind
dacă spui aer ți se mai dă încă o zi
dacă spun aer mi se mai dă încă o inimă
restricted area mai strigam și intram în tine
tu erai o mină de diamante din sierra leone
restricted area repetau muncitorii din gură în gură
în curînd va avea loc o explozie în curînd vom avea trup pentru explozie
după ce se ridica aburul strîngeam hămesit încolăcirile tale
ca niște fragmente de kimberlit
apel nepreluat
aici se așteaptă vești despre sfîrșitul zilei
taximetriștii așteaptă sfîrșitul zilei
îi văd în galben niște pui supți din găoace de șerpi
nimeni nu iese pe stradă
încă o zi care mă strînge în fălci ca un aligator rătăcit într-o capitală
dacă spui aer ți se mai dă o inimă
dacă spun lipsă mi se dă o mască
064.779
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 473
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 62
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “restricted area.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1785037/restricted-areaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Multumesc de semn, acolo e practic esenta.
0
Până pe la jumătate (adică primele 2 texte) am tot încercat să înțeleg unde se îndreaptă textul - scrisul era sigur, imaginile destul de puternice și conturate, dar abia de-acolo până la sfârșit am simțit că mă cufund în poezie. N-aș putea spune exact de ce, sunt fragmente scrise sub același semn de aer apăsat. O posibilitate ar fi ca începutul să fie mai crispat pentru că încercai să descrii cât mai exact senzația, o idee. Apoi, cuvintele au avut întâietate și e foarte bine.
Mi-a plăcut mult.
Mi-a plăcut mult.
0
Textul e scris in doua zile diferite. Prima e crispata, e intr-adevar apasata, iar a doua e spre poezie. De regula nu explic decit la sfirsit sau am amanunte care descifreaza textul.
Multumesc de semn.
Multumesc de semn.
0
Deși “apelul tău nepreluat “ vorbește despre dorința de izolare care ne cuprinde câteodată, pe mine cuvintele astea “apel nepreluat” repetate ca o sentință, m-au dus cu gândul la cineva dintr-o funcție foarte importantă , să-i zicem Președintele Biroului Universal de primire și expediere mesaje, care într-o zi, nu ne mai răspunde la apeluri. Și cam asta a fost. Numărul nostru de abonat va fi oferit altei persoane.
Mi-am privit mâinile care aveau culoarea roz-portocalie arhicunoscută si am recitit cuvintele tale “doar pîinea își schimbă culoarea/ din alb se face crem apoi pămîntie” și am înțeles că palmele nu au aceeași nuanță ca ieri și sunt mai sărace în culori ca mâine. Dar nu suntem pictori să ne batem capul cu asta nu ?
Mi-am privit mâinile care aveau culoarea roz-portocalie arhicunoscută si am recitit cuvintele tale “doar pîinea își schimbă culoarea/ din alb se face crem apoi pămîntie” și am înțeles că palmele nu au aceeași nuanță ca ieri și sunt mai sărace în culori ca mâine. Dar nu suntem pictori să ne batem capul cu asta nu ?
0
Cora, frumoasa interpretarea ta. Multumesc de semne, de-abia acum le-am vazut.
0

\"nu simt mai nimic prin vene curge asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfârșitul zilei
oamenii nu mai sunt decât o grindină care lovește cu ură
...am nevoie de esturi firești...
arcada s-a spartdin ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro \".