Poezie
restricted area
me&my opi
3 min lectură·
Mediu
apel nepreluat
cîteodată nu răspund la telefon
nu vreau să văd pe nimeni
am impresia că nici n-ar fi trebuit să mă nasc
și că de fapt am furat locul altuia mai bun
mă fac ghem afară stă să se întîmple ceva
o tragedie sau o ploaie teribilă
nu simt mai nimic prin vene curge un fel de asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfîrșitul zilei
oamenii nu mai sunt decît o grindină care lovește cu ură
tot ce nu are suflu
apel nepreluat
astăzi nu mai învie nimeni
nici eu nu mai am forță
se retrag toți ca liliecii în peșteri
undeva o stradă se transformă într-un bărbat se ridică și merge
ca lazăr căutîndu-și chipul
undeva o umbrelă se transformă într-o femeie se ridică și merge
mersul ei apăsat mi se înfige în creier
exersez lucruri de care nu mai este nevoie
îmi țin respirația cînd ies alții pe stradă
încetinesc bătăile inimii
sting lumina îmi închipui că-s orb
am nevoie de gesturi firești
nu mai mult
de undeva mai răzbate o muzică
ne învîrtim toți în jurul pămîntului ca niște balerini
ce mai aduc aminte de două sau trei momente de grație
apel nepreluat
țeava de la chiuvetă s-a spart
geamul s-a spart
arcada s-a spart din ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i mai hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro
după o noapte de nesomn inevitabil o dimineață ploioasă
după o moarte închipuită inevitabil o dimineață ploioasă
pîinea își schimbă culoarea din alb se face gri apoi vînătă
trop trop trop ploaia cade pe acoperiș ca un taraf în zi de hram
ploaia cade pe acoperiș acoperișul cade și el încă o iarnă cu ochii deschiși
încă un credit la c.a.r încă o grefă de piele
e simplu să crezi că pentru toate există soluții
doar pîinea își schimbă culoarea
din alb se face crem apoi pămîntie
apel nepreluat
apoi micile noastre certuri despre care alții nu știu
apoi micile certuri ale altora despre care povestim zîmbind
dacă spui aer ți se mai dă încă o zi
dacă spun aer mi se mai dă încă o inimă
restricted area mai strigam și intram în tine
tu erai o mină de diamante din sierra leone
restricted area repetau muncitorii din gură în gură
în curînd va avea loc o explozie în curînd vom avea trup pentru explozie
după ce se ridica aburul strîngeam hămesit încolăcirile tale
ca niște fragmente de kimberlit
apel nepreluat
aici se așteaptă vești despre sfîrșitul zilei
taximetriștii așteaptă sfîrșitul zilei
îi văd în galben niște pui supți din găoace de șerpi
nimeni nu iese pe stradă
încă o zi care mă strînge în fălci ca un aligator rătăcit într-o capitală
dacă spui aer ți se mai dă o inimă
dacă spun lipsă mi se dă o mască
cîteodată nu răspund la telefon
nu vreau să văd pe nimeni
am impresia că nici n-ar fi trebuit să mă nasc
și că de fapt am furat locul altuia mai bun
mă fac ghem afară stă să se întîmple ceva
o tragedie sau o ploaie teribilă
nu simt mai nimic prin vene curge un fel de asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfîrșitul zilei
oamenii nu mai sunt decît o grindină care lovește cu ură
tot ce nu are suflu
apel nepreluat
astăzi nu mai învie nimeni
nici eu nu mai am forță
se retrag toți ca liliecii în peșteri
undeva o stradă se transformă într-un bărbat se ridică și merge
ca lazăr căutîndu-și chipul
undeva o umbrelă se transformă într-o femeie se ridică și merge
mersul ei apăsat mi se înfige în creier
exersez lucruri de care nu mai este nevoie
îmi țin respirația cînd ies alții pe stradă
încetinesc bătăile inimii
sting lumina îmi închipui că-s orb
am nevoie de gesturi firești
nu mai mult
de undeva mai răzbate o muzică
ne învîrtim toți în jurul pămîntului ca niște balerini
ce mai aduc aminte de două sau trei momente de grație
apel nepreluat
țeava de la chiuvetă s-a spart
geamul s-a spart
arcada s-a spart din ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i mai hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro
după o noapte de nesomn inevitabil o dimineață ploioasă
după o moarte închipuită inevitabil o dimineață ploioasă
pîinea își schimbă culoarea din alb se face gri apoi vînătă
trop trop trop ploaia cade pe acoperiș ca un taraf în zi de hram
ploaia cade pe acoperiș acoperișul cade și el încă o iarnă cu ochii deschiși
încă un credit la c.a.r încă o grefă de piele
e simplu să crezi că pentru toate există soluții
doar pîinea își schimbă culoarea
din alb se face crem apoi pămîntie
apel nepreluat
apoi micile noastre certuri despre care alții nu știu
apoi micile certuri ale altora despre care povestim zîmbind
dacă spui aer ți se mai dă încă o zi
dacă spun aer mi se mai dă încă o inimă
restricted area mai strigam și intram în tine
tu erai o mină de diamante din sierra leone
restricted area repetau muncitorii din gură în gură
în curînd va avea loc o explozie în curînd vom avea trup pentru explozie
după ce se ridica aburul strîngeam hămesit încolăcirile tale
ca niște fragmente de kimberlit
apel nepreluat
aici se așteaptă vești despre sfîrșitul zilei
taximetriștii așteaptă sfîrșitul zilei
îi văd în galben niște pui supți din găoace de șerpi
nimeni nu iese pe stradă
încă o zi care mă strînge în fălci ca un aligator rătăcit într-o capitală
dacă spui aer ți se mai dă o inimă
dacă spun lipsă mi se dă o mască
064762
0

\"nu simt mai nimic prin vene curge asfalt
cu mîinile lipicioase împing bărci spre sfârșitul zilei
oamenii nu mai sunt decât o grindină care lovește cu ură
...am nevoie de esturi firești...
arcada s-a spartdin ea au ieșit pui cu pliscul întins
nu e nimeni să-i hrănească
femeile au plecat să moară în piața san pietro \".