Poezie
mms
1 min lectură·
Mediu
astăzi n-am să te trezesc de dimineață nici n-o să vorbesc
frigul mă apasă pe umeri ca și cum ai apăsa vîrful creionului
pînă se rupe
nici de cafea nici de dragoste nu am chef
nu pot defini starea asta e ca atunci cînd mănînci
simți toate aromele mai puțin una
avem o grămadă de morți împăturiți în șifonier
avem morți de iarnă de primăvară morți cu mînecă scurtă
pe unii îi scoatem de sărbători
pe alții îi dichisim ieșim în oraș să impresionăm vreo brunetă
cu dramele noastre
de unii vorbim cîteva zile apoi uităm
de alții uităm imediat ni-i aducem aminte cînd nu mai avem
prea multe de spus
avem morți cu sandale sau morți grizonați
depinde mereu de binele pe care ni l-au făcut
astăzi nu-ți voi vorbi
pur și simplu am chef să mor
tremurînd pe balcon
sau moțăind încă în pat
viața mă strînge în moalele capului
ca un garou nu prea convingător
poate nu viața poate tăcerea oricum e ceva
care apasă de parcă ar vrea
să mă oprească din creștere
044.297
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “mms.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1746867/mmsComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPcomparatii excelente. sint lucruri la care nu te-ai fi gindit in ruptu capului si pe care tu le gasesti totusi. fatalmente sint si versuri care treneaza, asta se intimpla in orice poez, pentru ca ai nevoie sa te opresti undeva si sa respiri putin. daca un text ar fi alcatuit numai din virfuri ar fi ca si cum ai inghiti cuie. fara sa le iei cu putina piine, adica. C.
0
EPNicolaie, multumesc de semn
Costin, ai mare drepate, am modificat, sper sa fi iesit mai bine.
Catalin, la mine nestiinta punctului in care sa ma opresc a devenit un cliseu. La fel de cliseitic e si faptul ca orice text e perfectibil numai ca nu facem prea multe in sensul asta. Multumesc de semn.
Costin, ai mare drepate, am modificat, sper sa fi iesit mai bine.
Catalin, la mine nestiinta punctului in care sa ma opresc a devenit un cliseu. La fel de cliseitic e si faptul ca orice text e perfectibil numai ca nu facem prea multe in sensul asta. Multumesc de semn.
0
morții îmi dau semne:
tatăl, uneori,
măicuța, mai des
fratele, foarte rar
un poem frumos.